Mircea Mihăieş: "Să ne închipuim o clipă că nu mai există televiziuni."
Că, asemenea brontozaurilor, analiştii economici şi realizatorii de talk-show-uri s-au evaporat în mod misterios. Că presa scrisă nu mai abundă în ştiri catastrofice. Că zvoniştii de pe internet ar lăsa-o mai moale cu „informaţiile din surse credibile”. Ei bine, ce-ar fi? Cum ar percepe, în acele condiţii, omul de rând criza? Ce înseamnă, de fapt, „recesiunea” pentru majoritatea covârşitoare a românilor?
Cum o resimt cunoştinţele mele din cartierele comuniste şi rudele care pendulează de multe decenii între sat şi oraş, dezvoltând un ritm de viaţă rur-urban cum numai la noi e posibil? Dac-ar fi să-i întrebi, vor reproduce (cum şi cât înţeleg ei) palavrele fără sens ale aflătorilor-în-treabă din tubul catodic. În realitate, criza e doar încă o etapă din nefericirile fără capăt ale unei existenţe mohorâte.
Ce s-a schimbat, de fapt, în viaţa lor? Ce „standarde” s-au deteriorat şi ce „privilegii” au dispărut în neant? La cât de prost au dus-o de când lumea, „ratingul de ţară”, rata inflaţiei şi dobânda bancară sunt pentru ei pure ficţiuni. Nimeni nu le-a dat
şi nu le va da vreodată nimic, în afara muncii dezumanizante. Iată de ce eu nu cred în criză. Cred doar în prostia şi ticăloşia lumii. E suficient să privesc în jur şi să observ că lucrurile sunt la locul lor.
Oriunde m-aş uita, aceeaşi mizerabilă echilibristică între majoritatea gata să păşească în sărăcia definitivă şi minoritatea care se scaldă, la propriu, în aur. Ieşind din casă
, dau peste aceleaşi femei cocoşate de nevoile zilnice, cărând plasele cu aceleaşi alimente cumpărate de la magazinele ieftine
, aceleaşi fete care gânguresc ore în şir la telefonul mobil
, aceleaşi maşini de ţoapă gata să te facă afiş, aceeaşi aroganţă a funcţionarului de la ghişeu, aceeaşi milogeală a cerşetorului de la colţ, acelaşi furtişag la orice contact cu autoritatea, aceeaşi nesimţire generalizată.
sâmbătă, 15 august 2009
Microfonie
Politicienii români au fost răvăşiţi de moartea subită a megastarului Michael Jackson în frunte cu dl Iliescu, cel care l-a adus în ţară în două campanii
electorale şi care a evocat emoţionat „inocenţa de copil“ a celebrului dispărut. Preşedintele Băsescu a suportat mai bine pierderea muzicală mondială - dar nu şi microfonul unei ziariste care ţinea să-i smulgă o declaraţie live despre spectacolele dnei Ridzi, aproape la fel de costisitoare ca ale regelui pop: „ăştia-s mai rău ca fosta Securitate! Să-şi bage microfonul, să audă ce discuţi cu nevasta“. Comparaţia e total deplasată. Dl Băsescu iar a greşit adresa. Şi nu fiindcă presa n-ar avea destui foşti securişti bine „acoperiţi“ - ci pentru că fosta Securitate îşi punea microfoanele pe furiş în birou, în pereţi şi sub pat astfel că vorbeai la microfon fără să ştii. Acum preşedintele vede microfonul şi n-are decât să-şi măsoare cuvintele. Meseria ziariştilor este să vâneze greşelile private în spaţiul public iar meseria preşedintelui e să le evite sau să profite de ocazie pentru a puncta. Faptul că presa are o libertate de exprimare la care nici nu visa pe vremea dlor Iliescu şi Năstase nu-i dă dreptul dlui Băsescu să revendice aceeaşi libertate de exprimare pentru sine din simplul motiv că un preşedinte are anumite obligaţii şi restricţii pe care mass-media nu le are. Plus
că nu merită să ataci o dată
şi s-o încasezi de zece ori - aşa cum au păţit toţi preşedinţii. Se spune că oamenii deştepţi învaţă din greşelile altora. Ei bine, nu-i adevărat.
electorale şi care a evocat emoţionat „inocenţa de copil“ a celebrului dispărut. Preşedintele Băsescu a suportat mai bine pierderea muzicală mondială - dar nu şi microfonul unei ziariste care ţinea să-i smulgă o declaraţie live despre spectacolele dnei Ridzi, aproape la fel de costisitoare ca ale regelui pop: „ăştia-s mai rău ca fosta Securitate! Să-şi bage microfonul, să audă ce discuţi cu nevasta“. Comparaţia e total deplasată. Dl Băsescu iar a greşit adresa. Şi nu fiindcă presa n-ar avea destui foşti securişti bine „acoperiţi“ - ci pentru că fosta Securitate îşi punea microfoanele pe furiş în birou, în pereţi şi sub pat astfel că vorbeai la microfon fără să ştii. Acum preşedintele vede microfonul şi n-are decât să-şi măsoare cuvintele. Meseria ziariştilor este să vâneze greşelile private în spaţiul public iar meseria preşedintelui e să le evite sau să profite de ocazie pentru a puncta. Faptul că presa are o libertate de exprimare la care nici nu visa pe vremea dlor Iliescu şi Năstase nu-i dă dreptul dlui Băsescu să revendice aceeaşi libertate de exprimare pentru sine din simplul motiv că un preşedinte are anumite obligaţii şi restricţii pe care mass-media nu le are. Plus
că nu merită să ataci o dată
şi s-o încasezi de zece ori - aşa cum au păţit toţi preşedinţii. Se spune că oamenii deştepţi învaţă din greşelile altora. Ei bine, nu-i adevărat.
Fata impuscata in cap nu va fi razbunata
Sambata a fost efectuata autopsia Alexandrei Iancu, tanara impuscata in cap de fiul unui politist din Craiova. Concluziile medicului legist nu le cunoastem inca, dar, probabil, ele vor confirma rezultatul obtinut in urma radiografiei la cap facute la Spitalul Judetean de Urgenta Craiova
. Si anume ca in craniu erau doua corpuri straine radio-opaci, posibil la impactul cu osul tamplei, glontul sa se fi rupt in doua bucati. Relevanta pentru ancheta criminalistica va fi expertiza balistica, constatarile tehnico-stiintifice urmand sa stabileasca printre altele: locul de unde s-a tras, distanta de tragere si directia, daca arma se putea declansa accidental. Pana atunci ne putem face o idee despre evolutia acestui caz, comparand declaratiile venite din partea Politiei si Parchetului
din Craiova si, nu in ultimul rand, chiar a politistului Nelu Dinu.
Joia trecuta, pe 25 iunie, la ora 10.55, Politia a fost anuntata prin Serviciul de Urgenta 112 ca pe strada Jietului din Craiova a avut loc un incident, respectiv o tanara a fost impuscata, dupa care a fost transportata in stare grava la Spitalul de Urgenta Craiova. Purtatorul de cuvant al Politiei Dolj a dat presei, la scurt timp, urmatoarea declaratie: “Dinu Cristian Ionut a incercat sa mute arma dintr-o camera in alta, insa a scapat-o pe jos si, in urma impactului, aceasta s-a descarcat, impuscand-o pe fata care statea cu chirie
in casa politistului Nelu Dinu”. Dincolo de bizareria acestei intamplari, prima intrebare care iti vine in minte este de ce ar fi avut nevoie tanarul sa mute arma tatalui sau dintr-o camera in alta? Familia Dinu locuieste intr-o vila, nu stim cum sunt amplasate camerele
, dar sa presupunem ca baiatul, dintr-un gest inconstient, chiar ar fi luat arma dintr-o cutie, unde tatal sau o tinea incuiata, stiind, bineinteles, si locul unde era ascunsa cheia de la lacat si ar fi vrut sa o duca in alta camera. Unu, locul de pastrare a armei nu se putea afla in camera inchiriata de fata si, doi, daca pusca era depozitata in alt spatiu, ce sens ar fi avut sa o mute la tanara in camera? Informatiile venite din Craiova imediat dupa incident o plasau pe Alexandra Iancu in camera ei (se afla in gazda de o destul de lunga perioada de timp, doi ani) pregatindu-se pentru proba de romana de la BAC.
. Si anume ca in craniu erau doua corpuri straine radio-opaci, posibil la impactul cu osul tamplei, glontul sa se fi rupt in doua bucati. Relevanta pentru ancheta criminalistica va fi expertiza balistica, constatarile tehnico-stiintifice urmand sa stabileasca printre altele: locul de unde s-a tras, distanta de tragere si directia, daca arma se putea declansa accidental. Pana atunci ne putem face o idee despre evolutia acestui caz, comparand declaratiile venite din partea Politiei si Parchetului
din Craiova si, nu in ultimul rand, chiar a politistului Nelu Dinu.
Joia trecuta, pe 25 iunie, la ora 10.55, Politia a fost anuntata prin Serviciul de Urgenta 112 ca pe strada Jietului din Craiova a avut loc un incident, respectiv o tanara a fost impuscata, dupa care a fost transportata in stare grava la Spitalul de Urgenta Craiova. Purtatorul de cuvant al Politiei Dolj a dat presei, la scurt timp, urmatoarea declaratie: “Dinu Cristian Ionut a incercat sa mute arma dintr-o camera in alta, insa a scapat-o pe jos si, in urma impactului, aceasta s-a descarcat, impuscand-o pe fata care statea cu chirie
in casa politistului Nelu Dinu”. Dincolo de bizareria acestei intamplari, prima intrebare care iti vine in minte este de ce ar fi avut nevoie tanarul sa mute arma tatalui sau dintr-o camera in alta? Familia Dinu locuieste intr-o vila, nu stim cum sunt amplasate camerele
, dar sa presupunem ca baiatul, dintr-un gest inconstient, chiar ar fi luat arma dintr-o cutie, unde tatal sau o tinea incuiata, stiind, bineinteles, si locul unde era ascunsa cheia de la lacat si ar fi vrut sa o duca in alta camera. Unu, locul de pastrare a armei nu se putea afla in camera inchiriata de fata si, doi, daca pusca era depozitata in alt spatiu, ce sens ar fi avut sa o mute la tanara in camera? Informatiile venite din Craiova imediat dupa incident o plasau pe Alexandra Iancu in camera ei (se afla in gazda de o destul de lunga perioada de timp, doi ani) pregatindu-se pentru proba de romana de la BAC.
Omul-ketchup
n 1960, când a fost pentru prima dată
inclus într-un dicţionar cuvântul „ketchup”, televiziunea era un produs
recent şi rar, care abia începea să prindă culori şi sunet stereo.
Ketchupul era vechi şi global. Se pare că marinarii englezi au descoperit sosul-minune în China şi l-au dus
oriunde ajungeau vapoarele lor. Adică oriunde. Adăugarea roşiilor în reţetă ar fi survenit târziu (şi total insignifiant pentru acest articol), pe la 1703. Ketchupul şi televiziunea s-au ignorat firesc, şi-au scris istoriile în paralel şi au ajuns, ambele, printre cele mai iubite şi consumate (deci profitabile) lucururi ale timpurilor noastre.
Ketchupul e folosit de peste 90% dintre americani. Ca şi televiziunea, e o afacere
de miliarde de dolari
anual. În România, întâlnirea dintre ketchup şi televiziune s-a întâmplat brutal şi previzibil din nevoia noastră continuă de talk- show, de vorbă lungă şi goală. Televiziunea a popularizat acest hibrid ubicuu şi găunos: omul-ketchup. Personajul-sos care se introduce în toate discuţiile, trăieşte în toate mediile şi caută toate canalele posibile pentru a-şi comunica nimicul.
Omul-ketchup crede că e adecvat la orice masă din orice televiziune şi nu obişnuieşte să rateze ocaziile de „a apărea”. Omul-ketchup se visează universal ca Leonardo Da Vinci, ştie tot, combate tot şi nu face nimic. Fenomenul anticultural al otevizării n-ar fi fost niciodată complet fără apendicele său, mai puţin studiat, „ketchupizarea”. Contribuţia omului-ketchup la perpetuarea frumoaselor noastre tradiţii (bârfa şi ţâfna, fudulia şi şmecheria) e inestimabilă.
Omul-ketchup stăpâneşte vag cunoştinţe şi perfect arta oratoriei agresive şi fără substanţă (care face rating). Se exprimă vehement, cu lejeritatea celui care nu are dileme şi posedă un infinit de răspunsuri. Omul-ketchup e bun, în mod egal, la apicultură şi fundamentalismul religios, la maidanezi şi regimurile teocratice, la muzica uşoară şi problemele sexuale ale sexagenarilor, la zoologia nevertebratelor şi tulburările generaţiei emo, la filosofia zen şi tratarea
cancerului de col uterin, la Băsescu şi Bănel, la inundaţii şi emigranţi, la piaţa imobiliară şi moartea căprioarelor. Ca o încununare a operei sale, omul-ketchup e de acord şi cu teoria că nu există oameni care se pricep la toate şi o enunţă degajat.
inclus într-un dicţionar cuvântul „ketchup”, televiziunea era un produs
recent şi rar, care abia începea să prindă culori şi sunet stereo.
Ketchupul era vechi şi global. Se pare că marinarii englezi au descoperit sosul-minune în China şi l-au dus
oriunde ajungeau vapoarele lor. Adică oriunde. Adăugarea roşiilor în reţetă ar fi survenit târziu (şi total insignifiant pentru acest articol), pe la 1703. Ketchupul şi televiziunea s-au ignorat firesc, şi-au scris istoriile în paralel şi au ajuns, ambele, printre cele mai iubite şi consumate (deci profitabile) lucururi ale timpurilor noastre.
Ketchupul e folosit de peste 90% dintre americani. Ca şi televiziunea, e o afacere
de miliarde de dolari
anual. În România, întâlnirea dintre ketchup şi televiziune s-a întâmplat brutal şi previzibil din nevoia noastră continuă de talk- show, de vorbă lungă şi goală. Televiziunea a popularizat acest hibrid ubicuu şi găunos: omul-ketchup. Personajul-sos care se introduce în toate discuţiile, trăieşte în toate mediile şi caută toate canalele posibile pentru a-şi comunica nimicul.
Omul-ketchup crede că e adecvat la orice masă din orice televiziune şi nu obişnuieşte să rateze ocaziile de „a apărea”. Omul-ketchup se visează universal ca Leonardo Da Vinci, ştie tot, combate tot şi nu face nimic. Fenomenul anticultural al otevizării n-ar fi fost niciodată complet fără apendicele său, mai puţin studiat, „ketchupizarea”. Contribuţia omului-ketchup la perpetuarea frumoaselor noastre tradiţii (bârfa şi ţâfna, fudulia şi şmecheria) e inestimabilă.
Omul-ketchup stăpâneşte vag cunoştinţe şi perfect arta oratoriei agresive şi fără substanţă (care face rating). Se exprimă vehement, cu lejeritatea celui care nu are dileme şi posedă un infinit de răspunsuri. Omul-ketchup e bun, în mod egal, la apicultură şi fundamentalismul religios, la maidanezi şi regimurile teocratice, la muzica uşoară şi problemele sexuale ale sexagenarilor, la zoologia nevertebratelor şi tulburările generaţiei emo, la filosofia zen şi tratarea
cancerului de col uterin, la Băsescu şi Bănel, la inundaţii şi emigranţi, la piaţa imobiliară şi moartea căprioarelor. Ca o încununare a operei sale, omul-ketchup e de acord şi cu teoria că nu există oameni care se pricep la toate şi o enunţă degajat.
Pe Valea Vaserului
Pe splendida Vale a Vaserului din Maramures (despre care ,,Ziua turistica" ar merita sa faca un reportaj), din loc in loc te intampina un panou pe care sta scris: ,,Un foc se aprinde intr-o secunda. O padure se reface intr-o suta de ani". Adevarat graieste panoul. Si-n timp ce te patrunzi ecologic de profunditatea acestui memento, dintr-o curba a liniei foarte inguste ce serpuieste de-a lungul vaii se iveste locomotiva pitica a mocanitei. Imagine idilica, s-ar putea zice.
Numai cA ea trage din greu nu mai putin de 16 (saisprezece) - atatea am numarat eu - vagoane ticsite de busteni. O intreaga padure. Asta zilnic sau aproape zilnic. De fapt, intreaga Vale a Vaserului si malurile ei sunt pline de copaci taiati care asteapta sa fie dusi altundeva. Numai bunul
Dumnezeu si locotenentii Sai de la Directia Silvica (sau cum s-o numi) pot sti. E imaginea perfecta a unui jaf de proportii care se petrece sub ochii nostri impasibili.
Eu InTeleg ca exista un plan de taieri rational, ca se indeparteaza copacii bolnavi, uscati etc., dar toata lumea stie ca planurile astea sunt doar un pretext pentru a acoperi lemnul
mort din vilele care au impanzit aproape peste noapte zona Viseelor.
Si n-ar fi deloc de mirare ca peste nu multi ani, in locul panourilor pomenite mai sus, turistii din mocanita sa dea cu ochii de altele: ,,Bine ati venit pe Valea Vaserului! Aici au fost candva paduri".
Numai cA ea trage din greu nu mai putin de 16 (saisprezece) - atatea am numarat eu - vagoane ticsite de busteni. O intreaga padure. Asta zilnic sau aproape zilnic. De fapt, intreaga Vale a Vaserului si malurile ei sunt pline de copaci taiati care asteapta sa fie dusi altundeva. Numai bunul
Dumnezeu si locotenentii Sai de la Directia Silvica (sau cum s-o numi) pot sti. E imaginea perfecta a unui jaf de proportii care se petrece sub ochii nostri impasibili.
Eu InTeleg ca exista un plan de taieri rational, ca se indeparteaza copacii bolnavi, uscati etc., dar toata lumea stie ca planurile astea sunt doar un pretext pentru a acoperi lemnul
mort din vilele care au impanzit aproape peste noapte zona Viseelor.
Si n-ar fi deloc de mirare ca peste nu multi ani, in locul panourilor pomenite mai sus, turistii din mocanita sa dea cu ochii de altele: ,,Bine ati venit pe Valea Vaserului! Aici au fost candva paduri".
Mallul BOR, deschis politicienilor
oana Lupea: „La întronizarea Prea Sfinţitului Vincenţiu au fost mai mulţi politicieni decât cădelniţe”.
BOR se va declara, probabil foarte curând, o companie
complet integrată. Pe lângă mântuirea neamului, afacerile imobiliare
, în media, şi cele 500 de locuri de cazare în hotelul
din interiorul
mallului religios denumit catedrală, înalţii prelaţi oferă propagandă politică profesionistă în biserică.
Episcopul Sloboziei şi al Călăraşilor, Vincenţiu, şi-a începutul ieri cuvântul, nu prin a-i mulţumi lui Dumnezeu, ci ministrului dezvoltării regionale Vasile Blaga pentru programul
de izolare termică a locuinţelor şi clădirilor.
„Vă promit că voi apela la bunăvoinţa pe care ne-aţi arătat-o dintotdeauna Domnia Voastră”, i-a spus, insinuant, versatul Prea Sfinţit ministrului PDL.
De altfel, la întronizarea lui Vincenţiu Ploieşteanu au fost mai mulţi politicieni decât cădelniţe, soborul de demnitari fiind condus chiar de Traian Băsescu, care şi-a regăsit în biserică fraţii întru credinţă, pe Gigi Becali şi pe Corneliu Vadim Tudor. PSD merită lăudat că s-a abţinut, de data
aceasta, de la sărbătorirea întronizării Prea Sfinţitului Vincenţiu.
Serviciul de PR pentru politicieni al BOR a fost inaugurat pe vremea comunismului, atunci doar fostul dictator Nicolae Ceauşescu având privilegiul de a fi amintit la slujba de duminică.
Democraţia a inclus pe lista de clienţi ai BOR politicieni din toate partidele care au trecut pe la putere, pomeniţi în virtutea sfântului principiu „serviciu contra serviciu”. Nu cred ca în guvernul PDL-PSD să existe mulţi miniştri care, înainte de instalarea în funcţie, să nu fi cerut binecuvântarea Patriarhului Daniel.
Atei sau păcătoşi, au primit-o cu toţii, indiferent de faptele săvârşite pe această lume. Prin apeluri la bunăvoinţa preşedinţilor, miniştrilor şi parlamentarilor, de genul celui sugerat de Prea Sfinţitul Vincenţiu ministrului Vasile Blaga, BOR a reuşit să tergiverseze până astăzi retrocedarea bisericilor greco-catolice, pentru care România este criticată în fiecare an în raportul Departamentului de Stat al SUA asupra respectării drepturilor omului.
Nu-mi amintesc ca vreun politician să fi deplâns demolarea turlei bisericii greco-catolice din incinta Cimitirului Vesel de la Săpânţa de către reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române, deşi, de la preşedintele României până la ministrul culturii, toţi au fost sesizaţi.
BOR se va declara, probabil foarte curând, o companie
complet integrată. Pe lângă mântuirea neamului, afacerile imobiliare
, în media, şi cele 500 de locuri de cazare în hotelul
din interiorul
mallului religios denumit catedrală, înalţii prelaţi oferă propagandă politică profesionistă în biserică.
Episcopul Sloboziei şi al Călăraşilor, Vincenţiu, şi-a începutul ieri cuvântul, nu prin a-i mulţumi lui Dumnezeu, ci ministrului dezvoltării regionale Vasile Blaga pentru programul
de izolare termică a locuinţelor şi clădirilor.
„Vă promit că voi apela la bunăvoinţa pe care ne-aţi arătat-o dintotdeauna Domnia Voastră”, i-a spus, insinuant, versatul Prea Sfinţit ministrului PDL.
De altfel, la întronizarea lui Vincenţiu Ploieşteanu au fost mai mulţi politicieni decât cădelniţe, soborul de demnitari fiind condus chiar de Traian Băsescu, care şi-a regăsit în biserică fraţii întru credinţă, pe Gigi Becali şi pe Corneliu Vadim Tudor. PSD merită lăudat că s-a abţinut, de data
aceasta, de la sărbătorirea întronizării Prea Sfinţitului Vincenţiu.
Serviciul de PR pentru politicieni al BOR a fost inaugurat pe vremea comunismului, atunci doar fostul dictator Nicolae Ceauşescu având privilegiul de a fi amintit la slujba de duminică.
Democraţia a inclus pe lista de clienţi ai BOR politicieni din toate partidele care au trecut pe la putere, pomeniţi în virtutea sfântului principiu „serviciu contra serviciu”. Nu cred ca în guvernul PDL-PSD să existe mulţi miniştri care, înainte de instalarea în funcţie, să nu fi cerut binecuvântarea Patriarhului Daniel.
Atei sau păcătoşi, au primit-o cu toţii, indiferent de faptele săvârşite pe această lume. Prin apeluri la bunăvoinţa preşedinţilor, miniştrilor şi parlamentarilor, de genul celui sugerat de Prea Sfinţitul Vincenţiu ministrului Vasile Blaga, BOR a reuşit să tergiverseze până astăzi retrocedarea bisericilor greco-catolice, pentru care România este criticată în fiecare an în raportul Departamentului de Stat al SUA asupra respectării drepturilor omului.
Nu-mi amintesc ca vreun politician să fi deplâns demolarea turlei bisericii greco-catolice din incinta Cimitirului Vesel de la Săpânţa de către reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române, deşi, de la preşedintele României până la ministrul culturii, toţi au fost sesizaţi.
Copiii lui Michael
Când mai moare câte unul din generaţia noastră, putem fi trişti, melancolici, poate ne-a fost prieten, poate l-am iubit şi ne doare. Dar nu simţim cu adevărat că am putea şi noi să fim duşi mâine cu un microbuz negru. Asta se întâmplă doar când moare cineva ca Michael.
„Silueta fragilă şi nervoasă, vocea de adolescent întârziat, chipul de negru cu trăsături de alb, efeminate şi, mai ales, singurătatea absolută care îl înconjoară, oricâţi i s-ar afla în preajmă, toate acestea plasate în centrul unei demonice arhitecturi mecano-electronice configurează o tulburătoare emblemă a umanităţii la sfârşit de mileniu. Michael nu este un sex symbol, Michael este vedeta-androgin. Dacă păcatul originar aparţine lui Dumnezeu, nu omului, şi nu constă în povestea cu mărul, ci în crearea Evei, adică a celuilalt, Michael este imaginea fiinţei umane de dinainte de păcatul lui Dumnezeu”. Scriam aceste rânduri în 1992, într-o corespondenţă din Viena, spectator abia scăpat din comunism al fenomenului planetar Michael Jackson. Eu aveam atunci 36 de ani, iar terrastarul Michael 33. Acum eu am 53, iar el e mort. Cea mai puternică imagine care mi-a năpădit mintea când fiul meu de 17 ani m-a sunat să-mi spună a fost cea a Zeului Hermafrodit din Satyriconul lui Fellini, divinitatea tutelară a tribului, un adolescent de sex incert, firav, frumos, albicios şi flasc, cărat mereu cu o lectică de supuşii sălbatici pentru că nu e în stare nici să meargă. Când este răpit şi purtat fără acoperiş prin lumina soarelui, se usucă pur şi simplu şi moare.
„Silueta fragilă şi nervoasă, vocea de adolescent întârziat, chipul de negru cu trăsături de alb, efeminate şi, mai ales, singurătatea absolută care îl înconjoară, oricâţi i s-ar afla în preajmă, toate acestea plasate în centrul unei demonice arhitecturi mecano-electronice configurează o tulburătoare emblemă a umanităţii la sfârşit de mileniu. Michael nu este un sex symbol, Michael este vedeta-androgin. Dacă păcatul originar aparţine lui Dumnezeu, nu omului, şi nu constă în povestea cu mărul, ci în crearea Evei, adică a celuilalt, Michael este imaginea fiinţei umane de dinainte de păcatul lui Dumnezeu”. Scriam aceste rânduri în 1992, într-o corespondenţă din Viena, spectator abia scăpat din comunism al fenomenului planetar Michael Jackson. Eu aveam atunci 36 de ani, iar terrastarul Michael 33. Acum eu am 53, iar el e mort. Cea mai puternică imagine care mi-a năpădit mintea când fiul meu de 17 ani m-a sunat să-mi spună a fost cea a Zeului Hermafrodit din Satyriconul lui Fellini, divinitatea tutelară a tribului, un adolescent de sex incert, firav, frumos, albicios şi flasc, cărat mereu cu o lectică de supuşii sălbatici pentru că nu e în stare nici să meargă. Când este răpit şi purtat fără acoperiş prin lumina soarelui, se usucă pur şi simplu şi moare.
Firmele din Millenium Business Center îşi mută birourile
ncendiul care a mistuit o parte din Millenium Business
Center a determinat mai multe firme
care îşi aveau sediile în acest imobil să-şi caute alte birouri pentru a funcţiona. Multe dintre documente
au fost arse, iar serverele au avut de suferit.
Compania
Naţională Transelectrica ocupă, din 2007, nu mai puţin de 4.600 mp de birouri, în primele 6 etaje
ale clădirii. Reprezentanţii companiei cred că birourile de la primele patru etaje nu au fost distruse, iar serverele de informaţii nu au fost afectate.
Şi birourile Băncii Mondiale în Romånia au fost afectate de incendiu, iar angajaţii vor fi nevoiţi să lucreze de acasă.
Center a determinat mai multe firme
care îşi aveau sediile în acest imobil să-şi caute alte birouri pentru a funcţiona. Multe dintre documente
au fost arse, iar serverele au avut de suferit.
Compania
Naţională Transelectrica ocupă, din 2007, nu mai puţin de 4.600 mp de birouri, în primele 6 etaje
ale clădirii. Reprezentanţii companiei cred că birourile de la primele patru etaje nu au fost distruse, iar serverele de informaţii nu au fost afectate.
Şi birourile Băncii Mondiale în Romånia au fost afectate de incendiu, iar angajaţii vor fi nevoiţi să lucreze de acasă.
vineri, 24 iulie 2009
România este prea săracă pentru planul anticriză al Guvernului Boc
lanul, aşa cum arată el acum, ar costa circa şapte miliarde de euro
, bani pe care Guvernul nu îi are la dispoziţie, după cum spun experţii economici
Printre măsurile propuse se numără un ajutor de 1,8 miliarde de lei pentru industria auto şi mărirea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie
Prima variantă a planului anticriză al României, pe baza căruia se vor purta negocieri între Guvern, patronate şi sindicate, este prea scump
pentru vistieria statului, spun economiştii. Proiectul presupune cheltuieli totale de 28 de miliarde de lei, respectiv circa şapte miliarde de euro, printre cele mai mari fiind plata datoriilor statului, opt miliarde de lei, majorarea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie, 1,5 miliarde de lei şi introducerea tichetelor de vacanţă, două miliarde de lei. Documentul, intitulat “Centralizatorul propunerilor celor trei grupuri de lucru pentru Platforma comună de măsuri anticriză”, a fost prezentat în exclusivitate de Gândul în ediţia online de vineri, înainte de discuţiile dintre Guvern şi partenerii sociali.
„Ne-am cheltuit banii pentru planul anticriză anul trecut. I-am consumat inutil“
Economiştii spun că nu are cum să fie vorba despre un plan propriu-zis, ci, mai degrabă, despre un set de propuneri, pentru simplul motiv că nu avem suficienţi bani pentru a pune aceste măsuri în aplicare. “Noi nu ne permitem prea multe lucruri în acest moment. Banii sunt extrem de puţini. Acest plan este un set de propuneri. Nu este însoţit de surse de finanţare. Noi încă nu ştim câţi bani putem cheltui. Ceea ce este însă clar este că România nu îşi poate permite stimulente fiscale sau măriri generalizate de pensii şi de salarii ale bugetarilor. Pentru că nu sunt bani”, a declarat pentru Gândul Ionuţ Dumitru, economist-şef Raiffeisen Bank. “Noi ne-am cheltuit banii pentru planul anticriză anul trecut. I-am consumat inutil”, a adăugat el.
Lucian Anghel, economist-şef BCR, ne-a declarat la rândul lui că partea bună a situaţiei este că avem baza de plecare pentru un plan anticriză. Partea mai puţin bună ţine însă tot de bani. “Rămâne de văzut cum va fi finanţat planul şi cât de ieftini vor fi acei bani”, a precizat el. Dumitru a subliniat că intrând în 2009 cu un deficit bugetar de peste 5% (limita maximă impusă de UE este de 3%) România nu îşi mai poate permite acum aproape niciun fel de cheltuieli în afara investiţiilor, care să creeze noi locuri de muncă şi să ajute mediul economic. La aceste incertitudini se adaugă şi lipsa bugetului pe anul în curs, Guvernul anunţând că acesta ar putea intra în dezbatere în faţa Parlamentului la finele acestei săptămâni.
Industria auto ştie şi ea că nu sunt bani pentru toţi
Unul dintre cei mai mari câştigători ai primei variante a acestui plan este industria auto, care ar putea primi din partea Guvernului circa 1,8 miliarde de lei
pentru a remedia efectele crizei asupra acestui sector al industriei, care cuprinde circa 200.000 de angajaţi şi este unul dintre “vedetele” României când vine vorba de export.
“Este mai mult decât salutară o astfel de intenţie. Noi ne dăm seama că statul român nu are de unde să dea bani tutoror, cât vor ei, că nu au de unde. Noi suntem însă acum în postura unui tânăr care a avut un accident şi care este în stare de şoc. Dacă nu îl bagi în seamă acum îl trimiţi direct la morgă. (...) Depinde, evident, şi cum vor fi repartizaţi aceşti bani, pe ce direcţii”, ne-a declarat Constantin Stroe, preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM).
Oamenii de afaceri vor salarii mai mari pentru cei care facilitează fonduri UE
Varianta de plecare a planului anticriză conţine şi o serie de măsuri pentru stimularea mediului de afaceri. Cele mai importante vizează fie acordarea mai uşoară a împrumuturilor către firme, fie relaxarea fiscală în anumite sectoare sau industrii. Majorarea capitalui CEC şi Eximbank, de exemplu, cu 900, respectiv 170 de milioane de lei, ar putea ajuta cele două bănci deţinute de statul român să aibă mai mulţi bani pentru a da credite
mediului de afaceri, căruia îi este din ce în ce mai greu să se împrumute în condiţiile actuale. O altă măsură este şi stimularea exporturilor, prin crearea unor fonduri de garantare a împrumuturilor. “Este bine că se încearcă stimularea exporturilor, tot ce ţine de export este prioritar, în special pe regiunea apropiată. Sunt însă şi lipsuri. Eu sunt de părere că funcţionarii publici implicaţi în obţinerea sau derularea proiectelor din bani UE ar trebui, după modelul Spaniei, să fie lăsaţi să aibă câştiguri salariale conforme cu valoarea proiectelor la care participă”, ne-a explicat Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
Salariile bugetarilor ar putea creşte doar cu 5%, cât să acopere inflaţia
Una dintre cele mai drastice măsuri propuse de Guvern este mărirea salariilor bugetarilor numai cât să acopere inflaţia. Măsura, dacă va fi aprobată, va fi aplicată pentru primele nouă luni ale acestui an, în ultimul trimestru din 2009 fiind posibile majorări suplimentare însă numai dacă va creşte şi productivitatea. “În sectorul bugetar, ajustarea salariilor în anul 2009 se va face ţinând cont numai de creşterea prognozată a preţurilor de consum şi va fi aplicată diferenţiat cu preponderenţă în zona salariilor mici începând cu luna aprilie 2009. În partea a doua a anului 2009, în funcţie de creşterea economică pe primele 9 luni ale anului se va asigura o creştere salarială corespunzătoare creşterii productivităţii sociale a muncii”
, bani pe care Guvernul nu îi are la dispoziţie, după cum spun experţii economici
Printre măsurile propuse se numără un ajutor de 1,8 miliarde de lei pentru industria auto şi mărirea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie
Prima variantă a planului anticriză al României, pe baza căruia se vor purta negocieri între Guvern, patronate şi sindicate, este prea scump
pentru vistieria statului, spun economiştii. Proiectul presupune cheltuieli totale de 28 de miliarde de lei, respectiv circa şapte miliarde de euro, printre cele mai mari fiind plata datoriilor statului, opt miliarde de lei, majorarea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie, 1,5 miliarde de lei şi introducerea tichetelor de vacanţă, două miliarde de lei. Documentul, intitulat “Centralizatorul propunerilor celor trei grupuri de lucru pentru Platforma comună de măsuri anticriză”, a fost prezentat în exclusivitate de Gândul în ediţia online de vineri, înainte de discuţiile dintre Guvern şi partenerii sociali.
„Ne-am cheltuit banii pentru planul anticriză anul trecut. I-am consumat inutil“
Economiştii spun că nu are cum să fie vorba despre un plan propriu-zis, ci, mai degrabă, despre un set de propuneri, pentru simplul motiv că nu avem suficienţi bani pentru a pune aceste măsuri în aplicare. “Noi nu ne permitem prea multe lucruri în acest moment. Banii sunt extrem de puţini. Acest plan este un set de propuneri. Nu este însoţit de surse de finanţare. Noi încă nu ştim câţi bani putem cheltui. Ceea ce este însă clar este că România nu îşi poate permite stimulente fiscale sau măriri generalizate de pensii şi de salarii ale bugetarilor. Pentru că nu sunt bani”, a declarat pentru Gândul Ionuţ Dumitru, economist-şef Raiffeisen Bank. “Noi ne-am cheltuit banii pentru planul anticriză anul trecut. I-am consumat inutil”, a adăugat el.
Lucian Anghel, economist-şef BCR, ne-a declarat la rândul lui că partea bună a situaţiei este că avem baza de plecare pentru un plan anticriză. Partea mai puţin bună ţine însă tot de bani. “Rămâne de văzut cum va fi finanţat planul şi cât de ieftini vor fi acei bani”, a precizat el. Dumitru a subliniat că intrând în 2009 cu un deficit bugetar de peste 5% (limita maximă impusă de UE este de 3%) România nu îşi mai poate permite acum aproape niciun fel de cheltuieli în afara investiţiilor, care să creeze noi locuri de muncă şi să ajute mediul economic. La aceste incertitudini se adaugă şi lipsa bugetului pe anul în curs, Guvernul anunţând că acesta ar putea intra în dezbatere în faţa Parlamentului la finele acestei săptămâni.
Industria auto ştie şi ea că nu sunt bani pentru toţi
Unul dintre cei mai mari câştigători ai primei variante a acestui plan este industria auto, care ar putea primi din partea Guvernului circa 1,8 miliarde de lei
pentru a remedia efectele crizei asupra acestui sector al industriei, care cuprinde circa 200.000 de angajaţi şi este unul dintre “vedetele” României când vine vorba de export.
“Este mai mult decât salutară o astfel de intenţie. Noi ne dăm seama că statul român nu are de unde să dea bani tutoror, cât vor ei, că nu au de unde. Noi suntem însă acum în postura unui tânăr care a avut un accident şi care este în stare de şoc. Dacă nu îl bagi în seamă acum îl trimiţi direct la morgă. (...) Depinde, evident, şi cum vor fi repartizaţi aceşti bani, pe ce direcţii”, ne-a declarat Constantin Stroe, preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM).
Oamenii de afaceri vor salarii mai mari pentru cei care facilitează fonduri UE
Varianta de plecare a planului anticriză conţine şi o serie de măsuri pentru stimularea mediului de afaceri. Cele mai importante vizează fie acordarea mai uşoară a împrumuturilor către firme, fie relaxarea fiscală în anumite sectoare sau industrii. Majorarea capitalui CEC şi Eximbank, de exemplu, cu 900, respectiv 170 de milioane de lei, ar putea ajuta cele două bănci deţinute de statul român să aibă mai mulţi bani pentru a da credite
mediului de afaceri, căruia îi este din ce în ce mai greu să se împrumute în condiţiile actuale. O altă măsură este şi stimularea exporturilor, prin crearea unor fonduri de garantare a împrumuturilor. “Este bine că se încearcă stimularea exporturilor, tot ce ţine de export este prioritar, în special pe regiunea apropiată. Sunt însă şi lipsuri. Eu sunt de părere că funcţionarii publici implicaţi în obţinerea sau derularea proiectelor din bani UE ar trebui, după modelul Spaniei, să fie lăsaţi să aibă câştiguri salariale conforme cu valoarea proiectelor la care participă”, ne-a explicat Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
Salariile bugetarilor ar putea creşte doar cu 5%, cât să acopere inflaţia
Una dintre cele mai drastice măsuri propuse de Guvern este mărirea salariilor bugetarilor numai cât să acopere inflaţia. Măsura, dacă va fi aprobată, va fi aplicată pentru primele nouă luni ale acestui an, în ultimul trimestru din 2009 fiind posibile majorări suplimentare însă numai dacă va creşte şi productivitatea. “În sectorul bugetar, ajustarea salariilor în anul 2009 se va face ţinând cont numai de creşterea prognozată a preţurilor de consum şi va fi aplicată diferenţiat cu preponderenţă în zona salariilor mici începând cu luna aprilie 2009. În partea a doua a anului 2009, în funcţie de creşterea economică pe primele 9 luni ale anului se va asigura o creştere salarială corespunzătoare creşterii productivităţii sociale a muncii”
Crucea Roşie şi-a redus acţiunile în Gaza
upă ce unul din vehiculele sale a fost ţinta atacurilor israeliene, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (CICR) a anunţat astăzi că şi-a redus temporar activităţile în Fâşia Gaza.
Purtătorul de cuvânt al CICR de la Ierusalim, Anne-sophie Bonefeld, a declarat că vor aştepta "reevaluarea condiţiilor de securitate, menite pentru a facilita acţionarea în zonele de conflict".
"Unul din camioanele noastre din fruntea unui convoi format din 13 ambulanţe care transportau ajutoare medicale în sudul Fâşiei Gaza a fost atins de tiruri", a anunţat Bonefeld.
Critici la adresa Israelului
CICR a acuzat ieri armata israeliană că a împiedicat până miercuri accesul la palestinienii răniţi din Gaza, printre aceştia numărându-se copii
care sunt de cinci zile blocaţi în case
alături de cadavrele părinţilor, ucişi în urma atacurilor.
Potrivit unui comunicat al CICR, organizaţia a solicitat "facilitatea imediată a accesului securizat în vederea căutării răniţilor".
ONU s-a retras
Decizia Crucii Roşie vine după ce, ieri, reprezentanţii ONU au anunţat că-şi suspendă toate activităţile din această zonă. Hotărârea organizaţiei a fost luată deoarece un convoi al său a fost atacat de forţele israeliene.
Purtătorul de cuvânt al CICR de la Ierusalim, Anne-sophie Bonefeld, a declarat că vor aştepta "reevaluarea condiţiilor de securitate, menite pentru a facilita acţionarea în zonele de conflict".
"Unul din camioanele noastre din fruntea unui convoi format din 13 ambulanţe care transportau ajutoare medicale în sudul Fâşiei Gaza a fost atins de tiruri", a anunţat Bonefeld.
Critici la adresa Israelului
CICR a acuzat ieri armata israeliană că a împiedicat până miercuri accesul la palestinienii răniţi din Gaza, printre aceştia numărându-se copii
care sunt de cinci zile blocaţi în case
alături de cadavrele părinţilor, ucişi în urma atacurilor.
Potrivit unui comunicat al CICR, organizaţia a solicitat "facilitatea imediată a accesului securizat în vederea căutării răniţilor".
ONU s-a retras
Decizia Crucii Roşie vine după ce, ieri, reprezentanţii ONU au anunţat că-şi suspendă toate activităţile din această zonă. Hotărârea organizaţiei a fost luată deoarece un convoi al său a fost atacat de forţele israeliene.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
