ompania Petrom, controlată de grupul OMV din Austria, va majora de marţi preţurile de referinţă la benzină cu 7 bani
/litru, ca urmare a evoluţiei cotaţiilor internaţionale la produsele petroliere, în timp ce preţul motorinelor rămâne neschimbat, a anunţat luni compania.
Astfel, benzina Premium fără plumb 10 ppm va fi 3,87 lei/litru, benzina Top Premium fără plumb 99+ va costa
4,2 lei/litru, iar sortimenteme OMV Carrera 95 şi OMV Carrera 100 vor costa 3,97 lei şi, respectiv, 4,60 lei/litru.
Preţul motorinelor rămâne nemodificat. Motorina Top Euro Diesel 5 este 3,67 lei/litru, litrul de motorină OMV Sprint Diesel costă 3,72 lei, sortimentul de motorină Euro Diesel 5 se vinde cu 3,54 lei/litru, în timp ce motorina OMV Premium Diesel rămâne 4 lei/litru.
Preţurile Petrom pot varia cu maximum +/-5% faţă de preţurile de referinţă.
Petrom are activităţi în sectoarele Explorare şi Producţie, Rafinare şi Produse
Petrochimice, Marketing, Gaze Naturale
şi Energie. Compania exploatează rezerve dovedite de petrol şi gaze estimate la 0,9 miliarde barili echivalent petrol, are o capacitate maximă anuală de rafinare de 8 milioane tone şi circa 550 de staţii de distribuţie carburanţi în România. Compania deţine, de asemenea, o reţea internaţională de 257 benzinării, localizate în Republica Moldova, Bulgaria şi Serbia. OMV activează în 13 ţări din Europa Centrală în domeniile de Rafinare şi Marketing
şi în 19 ţări pe cinci continente în domeniul de Explorare şi Producţie, Distribuţie gaze precum şi Produse Chimice în 27 de ţări pe cinci continente.
sâmbătă, 15 august 2009
Analiza AFP: Acordul semnat de Gazprom cu Azerbaidjanul pune Nabucco intr-o pozitie dificila
Acordul semnat luni intre Rusia si Azerbaidjan pun intr-o pozitie dificila proiectul Nabucco in conditiile in care compania
nationala azera de petrol si gaze Socar a batut palma cu Gazprom pentru furnizarea de gaze incepand cu 2010, scrie, luni, AFP, potrivit NewsIn.
Documentul
a fost semnat de seful Gazprom, Aleksei Miller, si de presedintele Socar, Rovnag Abdullaiev, in prezenta presedintelui rus Dmitri Medvedev si a sefului Azerbaidjanului, Ilham Aliev.
Vineri, Miller declara ca, initial, Gazprom ar urma sa cumpere 500 milioane de metri cubi de gaz, insa acordul permite cresterea volumului.
Presedintele rus a precizat ca gazul va fi folosit pentru piata interna din Rusia. "Cred ca vom putea continua aceasta activitate, gandindu-ne la uriasele posibilitati si cantitati care vor exista", a adaugat Medvedev.
Pana in 2007, Azerbaidjanul, ale carui legaturi cu Washingtonul nu erau pe placul Moscovei, cumpara
gaz de la Rusia inainte de a renunta, in conditiile cresterii preturilor, crestere ceruta de Gazprom.
Daca volumele de gaz livrate Rusiei vor creşte, acest lucru ar putea afecta proiectul european Nabucco.
Nabucco ar urma sa transporte
din 2013 gaz din Marea Caspica spre Europa, trecand prin Turcia, pentru reducerea dependentei europene fata de gazul rusesc. Proiectul european face concurenta gazoductului South Stream.
Deocamdata Nabucco are probleme in a demara, mai ales din cauza reticentelor unor state din Asia Centrala de la Marea Caspica si din cauza ezitarilor Turciei. Totusi, potrivit unui analist azer, acest acord "nu este semnalul ca Baku vrea sa coopereze mai mult cu Rusia decat cu alte state".
"Azerbaidjanul va fi capabil sa umple gazoductul ce aprovizionează Nord si sa ramana un partener viabil in alte proiecte, printre care Nabucco", a subliniat expertul.
Un oficial din Socar declara, in aprilie, ca tara sa este dispusa sa livreze opt miliarde de metri cubi de gaz pe an, in prima faza de functionare a Nabucco. Luni, Miller preciza ca Gazpromul figureaza pe lista cumparatorilor potentiali de gaz din a doua transa a zacamantului din Shah Deniz, din Marea Caspica, la 70 kilometri sud-est de Baku.
"Dintre toţi pretendentii, avantajul va fi rezervat Gazpromului, iar ceilalti vor propune un pret
mai interesant" decat cel oferit de grup, a precizat seful Gazprom.
Productia in Shah Deniz, zacamant cu rezerve estimate la 1.200 miliarde de metri cubi de gaz, a inceput in 2006 si o a doua faza va permite cresterea sensibila a productiei incepand cu 2015.
nationala azera de petrol si gaze Socar a batut palma cu Gazprom pentru furnizarea de gaze incepand cu 2010, scrie, luni, AFP, potrivit NewsIn.
Documentul
a fost semnat de seful Gazprom, Aleksei Miller, si de presedintele Socar, Rovnag Abdullaiev, in prezenta presedintelui rus Dmitri Medvedev si a sefului Azerbaidjanului, Ilham Aliev.
Vineri, Miller declara ca, initial, Gazprom ar urma sa cumpere 500 milioane de metri cubi de gaz, insa acordul permite cresterea volumului.
Presedintele rus a precizat ca gazul va fi folosit pentru piata interna din Rusia. "Cred ca vom putea continua aceasta activitate, gandindu-ne la uriasele posibilitati si cantitati care vor exista", a adaugat Medvedev.
Pana in 2007, Azerbaidjanul, ale carui legaturi cu Washingtonul nu erau pe placul Moscovei, cumpara
gaz de la Rusia inainte de a renunta, in conditiile cresterii preturilor, crestere ceruta de Gazprom.
Daca volumele de gaz livrate Rusiei vor creşte, acest lucru ar putea afecta proiectul european Nabucco.
Nabucco ar urma sa transporte
din 2013 gaz din Marea Caspica spre Europa, trecand prin Turcia, pentru reducerea dependentei europene fata de gazul rusesc. Proiectul european face concurenta gazoductului South Stream.
Deocamdata Nabucco are probleme in a demara, mai ales din cauza reticentelor unor state din Asia Centrala de la Marea Caspica si din cauza ezitarilor Turciei. Totusi, potrivit unui analist azer, acest acord "nu este semnalul ca Baku vrea sa coopereze mai mult cu Rusia decat cu alte state".
"Azerbaidjanul va fi capabil sa umple gazoductul ce aprovizionează Nord si sa ramana un partener viabil in alte proiecte, printre care Nabucco", a subliniat expertul.
Un oficial din Socar declara, in aprilie, ca tara sa este dispusa sa livreze opt miliarde de metri cubi de gaz pe an, in prima faza de functionare a Nabucco. Luni, Miller preciza ca Gazpromul figureaza pe lista cumparatorilor potentiali de gaz din a doua transa a zacamantului din Shah Deniz, din Marea Caspica, la 70 kilometri sud-est de Baku.
"Dintre toţi pretendentii, avantajul va fi rezervat Gazpromului, iar ceilalti vor propune un pret
mai interesant" decat cel oferit de grup, a precizat seful Gazprom.
Productia in Shah Deniz, zacamant cu rezerve estimate la 1.200 miliarde de metri cubi de gaz, a inceput in 2006 si o a doua faza va permite cresterea sensibila a productiei incepand cu 2015.
In cautarea adevaratului PDL
Sunt inca dispus a crede ca Traian Basescu este realmente ingrijorat de clivajul dintre partide si societate – care tinde sa devina o veritabila prapastie din cauza caracterului nereprezentativ al formatiunilor politice. Daca recentele declaratii ale presedintelui nu s-au dorit doar simple gimmick-uri preelectorale, atunci cei responsabili de viitorul PDL vor trebui sa analizeze neintarziat, riguros si nesentimental starea de fapt a partidului. Depinde, pana la urma, in mare masura de Emil Boc daca istoria va judeca formatiunea pe care o conduce drept una cameleonica, ale carei trasaturi venale le-au surclasat pe cele virtuoase sau nu. Avand in vedere ca prim-ministrul nu este doar un simplu practician al politicii, ci o persoana care a predat ani buni
stiinte politice, stau si ma intreb daca domnia sa chiar crede ca parasutarea unor ministri in judetele slab performante din punct de vedere al prizei partidului ajunge pentru a rezolva problema?!
In ultimele saptamani, partidul s-a remarcat exclusiv prin personaje de-a dreptul nocive pentru imaginea PDL. Deputatul gorjean Nicolae Stan il proslavea, cu putine zile in urma, pe defunctul Nicolae Ceausescu chiar in paginile acestui cotidian, istorisindu-si detaliat cariera din administratia publica demarata, cu aproape patru decenii in urma, ca sef de CAP. Cu o franchete dezarmanta, Stan a dat de inteles ca PDL reprezinta pentru el doar o barca de salvare pe care o va parasi negresit in momentul in care va considera ca a atins limanul. Vazandu-se cu sacii in caruta, respectiv in Parlament, banuiesc ca acel moment a sosit de-acum, drept care omul a si votat conform adevaratelor sale instincte politice – anume impotriva ridicarii imunitatii lui Adrian Nastase in dosarul
"Zambaccian 1". Cel din urma are, desigur, obrazul suficient de gros pentru a accepta fara probleme bezelele retorice ale traseistilor politici, fie ei si atat de deficitari in materie de articulare si etica politica precum fostul sef de CAP.
stiinte politice, stau si ma intreb daca domnia sa chiar crede ca parasutarea unor ministri in judetele slab performante din punct de vedere al prizei partidului ajunge pentru a rezolva problema?!
In ultimele saptamani, partidul s-a remarcat exclusiv prin personaje de-a dreptul nocive pentru imaginea PDL. Deputatul gorjean Nicolae Stan il proslavea, cu putine zile in urma, pe defunctul Nicolae Ceausescu chiar in paginile acestui cotidian, istorisindu-si detaliat cariera din administratia publica demarata, cu aproape patru decenii in urma, ca sef de CAP. Cu o franchete dezarmanta, Stan a dat de inteles ca PDL reprezinta pentru el doar o barca de salvare pe care o va parasi negresit in momentul in care va considera ca a atins limanul. Vazandu-se cu sacii in caruta, respectiv in Parlament, banuiesc ca acel moment a sosit de-acum, drept care omul a si votat conform adevaratelor sale instincte politice – anume impotriva ridicarii imunitatii lui Adrian Nastase in dosarul
"Zambaccian 1". Cel din urma are, desigur, obrazul suficient de gros pentru a accepta fara probleme bezelele retorice ale traseistilor politici, fie ei si atat de deficitari in materie de articulare si etica politica precum fostul sef de CAP.
"Victorie" decapitata
Stau si cuget: ce i-o fi apucat pe nord-irlandezi sa le faca viata
grea tiganilor nostri? Sau, ce-i cu Voronin, de nu-si gaseste linistea in propria-i ograda? Sau, ce mai vor ungurii, de la tara care le da paine si sare? Oricare raspuns insemna o "opinie", pana marti seara, 23 iunie, cand am fost la vernisajul expozitiei BASARABIA MEA, deschisa la Galeria ArtSociety.
De peste opt decenii (in 1922 fusese organizat primul
Salon al artistilor plastici basarabeni, la Ateneul Roman), nu se realizase o asemenea intalnire cu fratii dintre Prut si Nistru, mai ales dupa ce acest teritoriu s-a aflat sub stapanire stalinista (RSS Moldoveneasca) sau a comunistilor lui Voronin. In urma cu o luna, criticul de arta Ruxandra Garofeanu a inceput demersurile pentru a aduce operele celor mai reprezentativi plasticieni aflate in Muzeul National de Arta al Republicii Moldova, alaturi de ale basarabenilor care au trait in Romania, ale caror lucrari sunt in muzee si colectii din tara. In opinia mea, mai semnificative mi s-au parut avatarurile acestei initiative menite sa-i stranga laolalta pe fiii creatori ai aceleiasi natii. Nici ca se gasea un moment mai neprielnic. Dupa ce tovarasul Voronin ordonase unui asa-zis lingvist sa elaboreze "Dictionarul Moldo-Roman" si in tara condusa de el devenise indezirabil cuvantul basarabean, istoria era rupta de a romanilor, el crezandu-se un Stefan cel Mare unificator al moldovenilor dintre Carpati si Nistru!
Idiosincrazia fata de tot ce-i romanesc s-a manifestat plenar in timpul si mai ales dupa recentele alegeri legislative (5 aprilie), cand impresionanta demonstratie populara din Chisinau a fost pusa nu atat pe seama opozitiei liberale, cat a imixtiunii Romaniei. Arestari, violare de domicilii, ucideri in randul tinerilor; s-au introdus vize pentru Romania, tara UE, dandu-se directive stricte de urmarire a elevilor si studentilor care invata la noi. Se credea ca noul Parlament (prin voturile fraudate in alegeri) isi va pune presedintele, dar comunistilor le-a lipsit un singur vot, chiar daca i se oferea "tradatorului" o spaga de multe milioane de euro!
ASa s-a ajuns, conform Constitutiei, la alegeri anticipate (29 iulie). Pana atunci, maharii nu se lasa. Ce daca Occidentul le tot reproseaza, ei o tin una si buna, ca de dezastrul economic-social si politic este de vina Romania, preferand sa se dezica de intentia aderarii la structurile euroatlantice, deoarece e mai aproape Rusia, pentru a-si pastra... suveranitatea. Astfel ca presedintele Voronin (inca in functie) l-a numit vicepremier pe Iurie Rosca, "crestin democratul" bun la doua capete, doar-doar ca alegatorii acestuia sa-i sustina pe comunistii de la putere. Diversiunile au mers pana acolo incat s-a lansat ideea ca viitorul scrutin inseamna un plebiscit pentru independenta (R. Moldova va pierde Transnistria si tara lor va intra sub protectorat international, ca apoi sa fie inclusa in Romania). Scenarii aruncate zilele trecute pe masa
presedintelui Rusiei, D. Medvedev, care si-a asigurat
oaspetele ca-i va acorda un imprumut
de 500 de milioane de dolari, pentru a iesi din criza si a nu se mai sinchisi de UE sau NATO...
In atari circumstanTe, e usor de imaginat prin ce au trecut organizatorii expozitiei "Basarabia Mea", mai ales Vladimir Bulat, directorul muzeului chisinaian. Simbolica este sculptura de bronz patinat "Victorie", un barbat decapitat, care-si striga izbanda, de pe un pat de iarba! Asta-i destinul Basarabiei?
grea tiganilor nostri? Sau, ce-i cu Voronin, de nu-si gaseste linistea in propria-i ograda? Sau, ce mai vor ungurii, de la tara care le da paine si sare? Oricare raspuns insemna o "opinie", pana marti seara, 23 iunie, cand am fost la vernisajul expozitiei BASARABIA MEA, deschisa la Galeria ArtSociety.
De peste opt decenii (in 1922 fusese organizat primul
Salon al artistilor plastici basarabeni, la Ateneul Roman), nu se realizase o asemenea intalnire cu fratii dintre Prut si Nistru, mai ales dupa ce acest teritoriu s-a aflat sub stapanire stalinista (RSS Moldoveneasca) sau a comunistilor lui Voronin. In urma cu o luna, criticul de arta Ruxandra Garofeanu a inceput demersurile pentru a aduce operele celor mai reprezentativi plasticieni aflate in Muzeul National de Arta al Republicii Moldova, alaturi de ale basarabenilor care au trait in Romania, ale caror lucrari sunt in muzee si colectii din tara. In opinia mea, mai semnificative mi s-au parut avatarurile acestei initiative menite sa-i stranga laolalta pe fiii creatori ai aceleiasi natii. Nici ca se gasea un moment mai neprielnic. Dupa ce tovarasul Voronin ordonase unui asa-zis lingvist sa elaboreze "Dictionarul Moldo-Roman" si in tara condusa de el devenise indezirabil cuvantul basarabean, istoria era rupta de a romanilor, el crezandu-se un Stefan cel Mare unificator al moldovenilor dintre Carpati si Nistru!
Idiosincrazia fata de tot ce-i romanesc s-a manifestat plenar in timpul si mai ales dupa recentele alegeri legislative (5 aprilie), cand impresionanta demonstratie populara din Chisinau a fost pusa nu atat pe seama opozitiei liberale, cat a imixtiunii Romaniei. Arestari, violare de domicilii, ucideri in randul tinerilor; s-au introdus vize pentru Romania, tara UE, dandu-se directive stricte de urmarire a elevilor si studentilor care invata la noi. Se credea ca noul Parlament (prin voturile fraudate in alegeri) isi va pune presedintele, dar comunistilor le-a lipsit un singur vot, chiar daca i se oferea "tradatorului" o spaga de multe milioane de euro!
ASa s-a ajuns, conform Constitutiei, la alegeri anticipate (29 iulie). Pana atunci, maharii nu se lasa. Ce daca Occidentul le tot reproseaza, ei o tin una si buna, ca de dezastrul economic-social si politic este de vina Romania, preferand sa se dezica de intentia aderarii la structurile euroatlantice, deoarece e mai aproape Rusia, pentru a-si pastra... suveranitatea. Astfel ca presedintele Voronin (inca in functie) l-a numit vicepremier pe Iurie Rosca, "crestin democratul" bun la doua capete, doar-doar ca alegatorii acestuia sa-i sustina pe comunistii de la putere. Diversiunile au mers pana acolo incat s-a lansat ideea ca viitorul scrutin inseamna un plebiscit pentru independenta (R. Moldova va pierde Transnistria si tara lor va intra sub protectorat international, ca apoi sa fie inclusa in Romania). Scenarii aruncate zilele trecute pe masa
presedintelui Rusiei, D. Medvedev, care si-a asigurat
oaspetele ca-i va acorda un imprumut
de 500 de milioane de dolari, pentru a iesi din criza si a nu se mai sinchisi de UE sau NATO...
In atari circumstanTe, e usor de imaginat prin ce au trecut organizatorii expozitiei "Basarabia Mea", mai ales Vladimir Bulat, directorul muzeului chisinaian. Simbolica este sculptura de bronz patinat "Victorie", un barbat decapitat, care-si striga izbanda, de pe un pat de iarba! Asta-i destinul Basarabiei?
Secretele blestematelor coalitii
Formula ideala de guvernare pentru Romania este coalitia. Ideala pentru o Romanie democratica, fie si in ipostaza ei patologica. Orice ar zice carcotasii autointitulati "analisti", diletantii care isi dau cu presupusul despre orice in sondaje de opinie si anumiti politicieni interesati, formula coalitiei
este de zeci de ori mai buna
decat guvernul monocolor. Majoritar ori minoritar.
Constatarea unor teorii ale coalitiei privind eficienta institutionala sporita a guvernelor monocolore fata de cele de coalitie se bazeaza pe analiza tarilor occidentale. Romania nu este o tara occidentala. Nici o democratie occidentala. De cate ori vreti sa vi
se repete asta? Cand o sa ne intre in cap acest adevar, vom gasi usor solutii numeroaselor noastre probleme.
Faptele sunt simple. Analiza lor trebuie folosita inteligent, nu ignorata. De cate ori a existat un guvern monocolor, lucrurile au mers prost pentru cetateni si tara. Vezi perioadele 1989-1991, 1992-1996, 2000-2004, cand FSN/ FDSN/ PDSR/ PSD a guvernat singur. Au mai fost si pseudocooptari la guvernare a reprezentantilor altor partide, dar monocolorele protejate de Iliescu au avut printre prioritati realizarea hegemoniei politice, accesul discretionar la resurse, privatizari, jaful coordonat, servirea propriei clientele politice, cenzura libertatii cuvantului. Din pricina perioadelor de guvernare monocolora hegemonica, partidele opozitiei democratice, sprijinite de organizatii partizane ale societatii civile, au format Conventia Democratica si Alianta DA.
Superioritatea guvernelor de coalitie asupra guvernelor monocolore nu echivaleaza cu a spune ca am avut pana acum vreo coalitie care sa fi functionat. Cu alte cuvinte, tot rau a fost. Dar nu chiar atat de rau. Doar traim intr-o tara in care nu comparam ceea ce este bun cu ce este mai bun ori cu ceea ce este cel mai bun. Daca era asa, pun pariu ca la alegerile europarlamentare din 2009 s-ar fi inregistrat un record national si european de participare. Traim intr-o tara in care comparam ce este rau, cu mai raul si cu ce este cel mai rau. Idealul politic este sa spui despre un partid sau un candidat ca "nu e chiar atat de rau." Altminteri, ce om normal la cap ar vota-o pe EBA?
M-am avantat sa scriu editorialul dupa ce am lucrat la un material spectaculos de consultanta politica, ce permite anumite proiectii strategice electorale si politice pentru alegerile prezidentiale din 2009, dar si asupra viitoarelor coalitii ori formule guvernamentale si mai ales asupra viitorului partidelor. Imi dau insa seama ca nu pot rezuma peste 100 de pagini dense, dar macar incerc sa transmit o idee strategica sau doua. Un secret al esecului coalitiilor postcomuniste a fost ca nu au reusit sa cada de acord asupra a trei-patru idei de mare interes public. Daca lucrau pentru acelea, puteau sa-si vada ceva mai linistiti de urmarirea intereselor de grup, care macina coalitiile.
Alt secret: oricare dintre partidele componente ale coalitiei ar trebui sa puna doua-trei prioritati deasupra interesului comun de a ramane cu orice pret
la guvernare. Este un secret cam de acelasi tip cu precedentul, adica la mintea cocosului. Sa nu ma inteleaga gresit adeptii lui "political correctness": cand spun la mintea cocosului folosesc expresia in sensul ei traditional, nu vreau sa discriminez gainile din coalitie sau sa afirm - Doamne fereste! - ca gainile de acolo sunt mai inteligente decat cocosii. Galinacee se cheama toti si toate.
este de zeci de ori mai buna
decat guvernul monocolor. Majoritar ori minoritar.
Constatarea unor teorii ale coalitiei privind eficienta institutionala sporita a guvernelor monocolore fata de cele de coalitie se bazeaza pe analiza tarilor occidentale. Romania nu este o tara occidentala. Nici o democratie occidentala. De cate ori vreti sa vi
se repete asta? Cand o sa ne intre in cap acest adevar, vom gasi usor solutii numeroaselor noastre probleme.
Faptele sunt simple. Analiza lor trebuie folosita inteligent, nu ignorata. De cate ori a existat un guvern monocolor, lucrurile au mers prost pentru cetateni si tara. Vezi perioadele 1989-1991, 1992-1996, 2000-2004, cand FSN/ FDSN/ PDSR/ PSD a guvernat singur. Au mai fost si pseudocooptari la guvernare a reprezentantilor altor partide, dar monocolorele protejate de Iliescu au avut printre prioritati realizarea hegemoniei politice, accesul discretionar la resurse, privatizari, jaful coordonat, servirea propriei clientele politice, cenzura libertatii cuvantului. Din pricina perioadelor de guvernare monocolora hegemonica, partidele opozitiei democratice, sprijinite de organizatii partizane ale societatii civile, au format Conventia Democratica si Alianta DA.
Superioritatea guvernelor de coalitie asupra guvernelor monocolore nu echivaleaza cu a spune ca am avut pana acum vreo coalitie care sa fi functionat. Cu alte cuvinte, tot rau a fost. Dar nu chiar atat de rau. Doar traim intr-o tara in care nu comparam ceea ce este bun cu ce este mai bun ori cu ceea ce este cel mai bun. Daca era asa, pun pariu ca la alegerile europarlamentare din 2009 s-ar fi inregistrat un record national si european de participare. Traim intr-o tara in care comparam ce este rau, cu mai raul si cu ce este cel mai rau. Idealul politic este sa spui despre un partid sau un candidat ca "nu e chiar atat de rau." Altminteri, ce om normal la cap ar vota-o pe EBA?
M-am avantat sa scriu editorialul dupa ce am lucrat la un material spectaculos de consultanta politica, ce permite anumite proiectii strategice electorale si politice pentru alegerile prezidentiale din 2009, dar si asupra viitoarelor coalitii ori formule guvernamentale si mai ales asupra viitorului partidelor. Imi dau insa seama ca nu pot rezuma peste 100 de pagini dense, dar macar incerc sa transmit o idee strategica sau doua. Un secret al esecului coalitiilor postcomuniste a fost ca nu au reusit sa cada de acord asupra a trei-patru idei de mare interes public. Daca lucrau pentru acelea, puteau sa-si vada ceva mai linistiti de urmarirea intereselor de grup, care macina coalitiile.
Alt secret: oricare dintre partidele componente ale coalitiei ar trebui sa puna doua-trei prioritati deasupra interesului comun de a ramane cu orice pret
la guvernare. Este un secret cam de acelasi tip cu precedentul, adica la mintea cocosului. Sa nu ma inteleaga gresit adeptii lui "political correctness": cand spun la mintea cocosului folosesc expresia in sensul ei traditional, nu vreau sa discriminez gainile din coalitie sau sa afirm - Doamne fereste! - ca gainile de acolo sunt mai inteligente decat cocosii. Galinacee se cheama toti si toate.
Băsescu şi credinţa la români
Ştiam deja că Traian Băsescu este vinovat de criza economică, de certurile dintre politicieni, de corupţia din România şi chiar de seceta ce ameninţa ţara noastră la un moment dat. Ieri, am aflat că preşedintele în exerciţiu mai are un păcat: îndepărtarea românilor de biserică. Uitându-mă ieri la televizor, am aflat, de la nişte specialişti deontologi bineînţeles, că din cauza lui Traian Băsescu românii nu se mai duc la biserică, îndepărtându-se astfel de cele sfinte. Mai mult, Băsescu era acuzat că a jignit Biserica Ortodoxă, întrucât a avut tupeul să ţină o cuvântare, la cererea patriarhului Daniel, chiar din faţa uşilor împărăteşti. Blasfemie! Să-l ardem pe rug! Deontologul în cauză părea pregătit de altfel cu cutia
cu chibrituri, în cazul în care ar fi găsit destui adepţi ai teoriei sale.
cu chibrituri, în cazul în care ar fi găsit destui adepţi ai teoriei sale.
Frauda de la Bac nu poate fi stapanita nici cu mascatii
In ultimii zece ani ne-am convins ca frauda de la Bacalaureat este un fenomen care nu poate fi stapanit, nici controlat, nici sanctionat. Aceasta stare de lucruri se perpetueaza din momentul in care, mai exact din anul fatidic 1997, cand Bac-ul a fost schimbat ca structura si, in loc de doua probe scrise si una orala, s-au introdus doua orale si patru scrise. Pe vremea unui ministru de la Instalatii, aceasta modificare s-a operat cu ochii inchisi, fara ca cineva sa se gandeasca la elevi, la faptul ca este imposibil sa inveti din scoarta in scoarta cinci discipline. Situatia este usor de dovedit. Nici in studentie, cu totii stim acest lucru, cand deja am capatat o experienta in a da examene, foarte putini au venit la examen cu materia invatata, la modul ca nu exista nicio intrebare la care sa nu fi stiut raspunsul. In rest, totul a fost la noroc. Ei bine, in conditiile date, evaluarea de la final de liceu ni se pare absurda, o pierdere de timp si o cheltuiala inutila de bani
, din moment ce, in afara exceptiilor, copiii nu pot cuprinde intr-o perioada scurta de pregatire toate informatiile. Din aceasta cauza, tinerii apeleaza la tot felul de metode de a frauda examenele, care mai de care mai inventive, pentru a se procopsi, indiferent de riscuri, cu o nota de promovare. In ultimul timp, actualul ministru al educatiei ne tot ameninta ca acest Bac va fi simplificat. Intr-o prima
gandire a specialistilor, am aflat ca se intentioneaza ca probele orale sa fie mutate in timpul anului scolar, iar cele scrise (probabil, reduse la doua sau trei discipline) sa se sustina intr-o sesiune special organizata. Nimeni nu vrea sa inteleaga ca media de la acest examen nu are nicio valoare in viata
de dupa liceu. Asa ca, oricum ai intoarce problema, frauda ramane frauda, indulgenta ramane indulgenta si mai bine reintroducem examenul de admitere in facultate.
, din moment ce, in afara exceptiilor, copiii nu pot cuprinde intr-o perioada scurta de pregatire toate informatiile. Din aceasta cauza, tinerii apeleaza la tot felul de metode de a frauda examenele, care mai de care mai inventive, pentru a se procopsi, indiferent de riscuri, cu o nota de promovare. In ultimul timp, actualul ministru al educatiei ne tot ameninta ca acest Bac va fi simplificat. Intr-o prima
gandire a specialistilor, am aflat ca se intentioneaza ca probele orale sa fie mutate in timpul anului scolar, iar cele scrise (probabil, reduse la doua sau trei discipline) sa se sustina intr-o sesiune special organizata. Nimeni nu vrea sa inteleaga ca media de la acest examen nu are nicio valoare in viata
de dupa liceu. Asa ca, oricum ai intoarce problema, frauda ramane frauda, indulgenta ramane indulgenta si mai bine reintroducem examenul de admitere in facultate.
Jacko. Un portret
ntrarea lui Michael Jackson in istorie inseamna, dintr-unul dintre punctele de vedere posibile, atat iesirea dintr-o varsta culturala a omenirii, cat si intrarea intr-alta. Starul a marcat o era muzicala densa, cu tendinte multiple si variate, care au contribuit la formarea unei anumite mentalitati – proamericane si prooccidentale, in partea noastra de Europa, la vremea victoriilor Solidarnosc si a Perestroikai gorbacioviste –, cel putin la fel de mult cat Elvis (primul artist care a invins politicile razboiului rece) si Beatles ori Rolling Stones (oamenii marii destinderi din anii ’60 si anuntatorii victoriei Vestului pe mapamond).
Marile succese ale clipurilor Beat It si Billy Jean, cu impactul lor muzical, dar si, ca sa zic asa, "ideologic" (in primul Michael pacifica doua gasti de tineri delincventi, in timp ce intr-al doilea, cu un urmaritor pe urmele lui, aurea sumbra realitate, transformandu-l pana si pe cersetorul adormit in coltul strazii intr-un cavaler bogat, in costum alb), au avut, fara indoiala, un ecou datator de speranta pentru romanii prinsi in menghina saraciei si disperarii inculcate de dictatura obtuza a lui Ceausescu.
Dar plecarea lui Jacko dintre noi marcheaza sfarsitul abrupt al unui pionierat si anunta viitorul. Operatiile obstinate, mereu repetate, ale artistului nu au vizat, cum s-a spus mereu, doar estetizarea "look"-ului acestui artist de mare marca. Reprezentau, de fapt, o grava cautare identitara, in care obsesia devoratoare a unuia dintre cei mai tineri dintre fratii Jackson (al saptelea din noua) si-a pus amprenta pe viata si cariera lui, oprindu-le definitiv prea repede. Michael Jackson si-a dorit cu disperare sa devina altfel, altcineva. El nu si-a modificat doar trasaturile fetei si culoarea, ci a inventat un nou mod de a dansa – faimosul "moonwalk", postúrile provocatoare obtinute prin impingerea ferma a bazinului inainte, emfatizarea dansului prin aducerea mainii in zona genitala etc. –, a devenit dintr-un baiat energic si vital un introvertit timid, cu aparitii precaute, rare, ba chiar deghizat.
Marile succese ale clipurilor Beat It si Billy Jean, cu impactul lor muzical, dar si, ca sa zic asa, "ideologic" (in primul Michael pacifica doua gasti de tineri delincventi, in timp ce intr-al doilea, cu un urmaritor pe urmele lui, aurea sumbra realitate, transformandu-l pana si pe cersetorul adormit in coltul strazii intr-un cavaler bogat, in costum alb), au avut, fara indoiala, un ecou datator de speranta pentru romanii prinsi in menghina saraciei si disperarii inculcate de dictatura obtuza a lui Ceausescu.
Dar plecarea lui Jacko dintre noi marcheaza sfarsitul abrupt al unui pionierat si anunta viitorul. Operatiile obstinate, mereu repetate, ale artistului nu au vizat, cum s-a spus mereu, doar estetizarea "look"-ului acestui artist de mare marca. Reprezentau, de fapt, o grava cautare identitara, in care obsesia devoratoare a unuia dintre cei mai tineri dintre fratii Jackson (al saptelea din noua) si-a pus amprenta pe viata si cariera lui, oprindu-le definitiv prea repede. Michael Jackson si-a dorit cu disperare sa devina altfel, altcineva. El nu si-a modificat doar trasaturile fetei si culoarea, ci a inventat un nou mod de a dansa – faimosul "moonwalk", postúrile provocatoare obtinute prin impingerea ferma a bazinului inainte, emfatizarea dansului prin aducerea mainii in zona genitala etc. –, a devenit dintr-un baiat energic si vital un introvertit timid, cu aparitii precaute, rare, ba chiar deghizat.
Rusia isi pregateste conductele africane
"Pe campul de lupta, armata mea era mai putin numeroasa ca a lor, numai ca am surprins inamicul in flagrant delict in timp ce se ocupa de manevre", explica Napoleon succesul actiunilor sale militare. In timp ce UE si NATO au intrat de luni de zile in manevre diplomatice complicate, prima organizatie pentru a incerca sa nu mai fie surprinsa de o noua criza majora a gazelor, iar a doua pentru a repara ceva din consecintele sprijinului acordat Georgiei in perioada conflictului si refacerea in regim de urgenta a relatiei vitale cu Rusia, Medvedev face o mutare deosebit de interesanta vizand cucerirea unui spatiu esential in jocul geo-strategic.
Vizita in Egipt, Nigeria, Namibia si Angola are o dubla semnificatie. Politica in primul rand, caci e vorba de linia de forta care uneste cea mai influenta dintre tarile arabe din Orientul Mijlociu cu pietele emergente energetice si de resurse naturale
din Africa sub-sahariana. Apoi, pe plan strict economic, deschide portile unei prezente rusesti masive in domeniul strategic al energiei
. Sigur, fie daca luam in considerare cateva cifre numai in cazul Nigeriei, spre exemplu, realizam usor miza jocului: 35 de miliarde de barili pe petrol in rezerve neexplorate si 5,2 miliarde metri cubi de gaz. Acordul semnat acum intre Gazprom si National Petroleum Corporation din Nigeria prevede constituirea unei companii mixte pentru exploatarea, transportul si valorificarea acestor resurse. Nu va fi foarte simplu, deoarece in zona se afla concurenti foarte puternici precum Shell, Chevron sau ExxonMobile. De aceea Medvedev a ridicat stacheta, oferind (ca odinioara, Indiei sau Iranului) ajutor rusesc pentru ca Nigeria sa-si poata construi prima sa centrala nucleara pana in 2017, cu o capacitate intre 1-4 GW, capatand poate si un acces privilegiat si la resursele nigeriene de uraniu, considerabile si relativ usor de exploatat. Si ca mesajul de forta sa fie complet, s-a adus in discutie si posibilitatea ca noul sistem ruso-nigerian de productie, exploatare si transport sa fie racordat la viitorul gazoduct transsaharian, proiect enorm sustinut politic cu disperarea suferintei de catre UE tocmai ca formula alternativa de a rezolva actuala situatie de dependenta majora fata de resursele rusesti... Dar pentru care, ca si in cazul Nabucco, nu s-au prea gasit bani. Uite, ca prin miracol, apare o solutie si cum NATO a decis sa reia dialogul extins cu Rusia, de ce n-ar face acelasi lucru si Uniunea Europeana, adevarat intr-un spatiu cu totul nou si care iarasi schimba relatia strategica de putere si ar putea mari dependenta fata de Federatia Rusa. In fine, tabloul va fi complet daca adaugam noul impuls pe care-l vor lua activitatile din Nigeria (alaturi de cele din Guineea) ale companiei UC RUSAL, un gigant in domeniul productiei de aluminiu controlat de miliardarul Oleg Deripaska. Dar, fapt deloc neglijabil, in Angola (ca si in Africa de Sud), este foarte activa si compania de exploatare a diamantelor Renova (condusa de miliardarul Viktor Vekselberg), iar compania rusa de stat din acelasi domeniu, ALROSA, produce in Angola... Medvedev a continuat deschiderea facuta prin vizita lui Putin din 2006 in Maroc si Africa de Sud, dar, de data asta, aducand la masa negocierilor atuurile majore promise atunci de predecesorul si mentorul sau. Ceea ce, in conditiile actualei crize globale, ar putea sa insemne nu numai o oferta imposibil de refuzat, ci si prima repozitionare majora a Rusiei in spatiul african, noul camp de batalie al jocurilor de influente pe plan global.
Vizita in Egipt, Nigeria, Namibia si Angola are o dubla semnificatie. Politica in primul rand, caci e vorba de linia de forta care uneste cea mai influenta dintre tarile arabe din Orientul Mijlociu cu pietele emergente energetice si de resurse naturale
din Africa sub-sahariana. Apoi, pe plan strict economic, deschide portile unei prezente rusesti masive in domeniul strategic al energiei
. Sigur, fie daca luam in considerare cateva cifre numai in cazul Nigeriei, spre exemplu, realizam usor miza jocului: 35 de miliarde de barili pe petrol in rezerve neexplorate si 5,2 miliarde metri cubi de gaz. Acordul semnat acum intre Gazprom si National Petroleum Corporation din Nigeria prevede constituirea unei companii mixte pentru exploatarea, transportul si valorificarea acestor resurse. Nu va fi foarte simplu, deoarece in zona se afla concurenti foarte puternici precum Shell, Chevron sau ExxonMobile. De aceea Medvedev a ridicat stacheta, oferind (ca odinioara, Indiei sau Iranului) ajutor rusesc pentru ca Nigeria sa-si poata construi prima sa centrala nucleara pana in 2017, cu o capacitate intre 1-4 GW, capatand poate si un acces privilegiat si la resursele nigeriene de uraniu, considerabile si relativ usor de exploatat. Si ca mesajul de forta sa fie complet, s-a adus in discutie si posibilitatea ca noul sistem ruso-nigerian de productie, exploatare si transport sa fie racordat la viitorul gazoduct transsaharian, proiect enorm sustinut politic cu disperarea suferintei de catre UE tocmai ca formula alternativa de a rezolva actuala situatie de dependenta majora fata de resursele rusesti... Dar pentru care, ca si in cazul Nabucco, nu s-au prea gasit bani. Uite, ca prin miracol, apare o solutie si cum NATO a decis sa reia dialogul extins cu Rusia, de ce n-ar face acelasi lucru si Uniunea Europeana, adevarat intr-un spatiu cu totul nou si care iarasi schimba relatia strategica de putere si ar putea mari dependenta fata de Federatia Rusa. In fine, tabloul va fi complet daca adaugam noul impuls pe care-l vor lua activitatile din Nigeria (alaturi de cele din Guineea) ale companiei UC RUSAL, un gigant in domeniul productiei de aluminiu controlat de miliardarul Oleg Deripaska. Dar, fapt deloc neglijabil, in Angola (ca si in Africa de Sud), este foarte activa si compania de exploatare a diamantelor Renova (condusa de miliardarul Viktor Vekselberg), iar compania rusa de stat din acelasi domeniu, ALROSA, produce in Angola... Medvedev a continuat deschiderea facuta prin vizita lui Putin din 2006 in Maroc si Africa de Sud, dar, de data asta, aducand la masa negocierilor atuurile majore promise atunci de predecesorul si mentorul sau. Ceea ce, in conditiile actualei crize globale, ar putea sa insemne nu numai o oferta imposibil de refuzat, ci si prima repozitionare majora a Rusiei in spatiul african, noul camp de batalie al jocurilor de influente pe plan global.
Traim (si uneori murim) dupa regulile altora
Primarii Oprescu si Ontanu ne-au oferit, live, sambata noapte, o grandioasa demonstratie publica de nerusinare. Adunati langa blocul Millenium, ce ardea ca o torta, la o sueta care ar fi trebuit sa ne arate cat de mult le pasa de soarta Bucurestiului, cei doi s-au dedat la o jenanta pledoarie nocturna despre normalitatea si legalitatea construirii cladirilor-mastodont. Nu doar faptul ca o asemenea cladire tocmai devenise un mare pericol pentru locuitorii si constructiile din zona ar fi trebuit sa-i indemne la retinere, ci si evidenta, demonstrata cu varf si indesat, ca aproape toate proiectele similare au fost rezultatul imperecherii intre lacomia fara margini a dezvoltatorilor, coruptia si iresponsabilitatea primarilor si functionarilor de sub ei. Din pacate, doar lumina flacarilor incendiului le-a inrosit obrajii celor doi. Iar daca la Ontanu, vesnicul primar al sectorului 2, nu este chiar o surpriza, el fiind deja un veteran al autorizatiilor de construire controversate, acordate cu generozitate transpartinica, Oprescu ar fi trebuit sa-si aduca aminte ca anul trecut a fost ales si pentru campania furibunda pe care a dus-o impotriva blocurilor-turn autorizate de rivalul sau, Adriean Videanu.
In numai un an, Oprescu a devenit intruchiparea perfecta a motivelor pentru care Bucurestiul se umple de constructii masive, amplasate in cele mai nepotrivite locuri. Ca si predecesorii sai, actualul primar se dovedeste incapabil de a opri invazia cladirilor foarte inalte, aflate in contrast flagrant cu dimensiunile si linia arhitectonica a constructiilor in mijlocul carora sunt infipte. si care, in plus, prezinta riscuri, dupa cum s-a vazut sambata seara, la care nimeni nu pare sa se fi gandit serios.
La sfarsitul anului trecut, intr-un soi de bilant improvizat al primelor luni de mandat, primarul Capitalei spunea: "Eram un fraier, nu stiam tot ce se intampla in Bucuresti
cand eram in afara sistemului. Acum insa stiu tot ce se intampla in Bucuresti!... Promisiunile electorale nu coincid cu ce se intampla dupa investire". Gura pacatosului adevar graieste. La nici o luna dupa aceasta confesiune de o sinceritate tulburatoare – "Vedeti, Sorin Oprescu a ramas acelasi om sincer, de nadejde, care nu se teme sa spuna lucrurilor pe nume, pe care l-ati votat!" –, dom’ doctor a inceput o campanie intensa de lobby in favoarea unui proiect aidoma celor pe care le infierase cu manie proletara: un complex de cladiri
de birouri, plus hotel, langa Parcul Cismigiu.
Inaltimea ceruta: aproape 100 de metri pentru fiecare dintre cele patru turnuri, intr-o zona in care regimul maxim era de 16 metri. Probabil ca Oprescu a considerat ca merita sa isi calce peste principiile care il faceau in 2008 sa acuze "urbanismul clientelar", atat timp cat investitorul este unul dintre principalii cotizanti la campania sa electorala.
si, ca un detaliu suplimentar, care arata cam cat dureaza bunele intentii (in cazul in care au existat vreodata!) ale unui primar preocupat de rigoarea urbanistica, unul dintre argumentele folosite de Oprescu atunci cand a cerut ca planul urbanistic zonal (PUZ) sa fie aprobat in sedinta Consiliului General a fost acela ca proiectul dateaza de pe vremea fostului arhitect-sef Adrian Bold. Da, acelasi Bold pe care Oprescu il demonizase, cu argumente solide, considerandu-l unul dintre principalii vinovati pentru "mutilarea Bucurestiului".
Cea mai evidenta solutie, aceea de a grupa toate blocurile ultramoderne intr-o singura zona a orasului, care sa se constituie intr-un centru de afaceri, pare si cea mai putin interesanta pentru edili. De ce? Din motive financiare
: coruptia poate ieftini semnificativ un proiect. Astfel, haiducia imobiliara este mult mai profitabila si pentru cei ce dau spaga, si pentru cei ce iau. Intrarea in normalitate i-ar lasa si pe unii, si pe altii cu buzunarele mai goale.
O mita bine plasata poate scuti multe cheltuieli pe care le presupune o investitie imobiliara executata ca la carte, respectand regimul de inaltime al zonei, plus toate celelalte reguli de urbanism: asigurarea
unui numar corespunzator de locuri de parcare, fluenta traficului
rutier si, nu in ultimul rand, respectarea normelor de siguranta. O cladire in care muncesc cateva mii de oameni trebuie sa poata fi evacuata cu o precizie de ceasornic in cazul unei catastrofe si sa ofere toate conditiile pentru ca fortele de interventie sa actioneze prompt si eficient. Adica, exact ceea ce pare ca este imposibil in cazul blocului Millenium.
Privind la toate constructiile care au fost ridicate in Bucuresti ignorandu-se normele urbanistice si estetice si impactul pe care il au asupra vietii orasului si a locuitorilor sai, sfidand adesea protestele societatii civile, cu greu nu poti sa le dai dreptate celor care sustin ca in tara asta numai fraierii traiesc dupa regulile altora, iar desteptii si le fac pe ale lor.
Cei care ar trebui sa ne apere de agresiunea "desteptilor", de la primar la prim-ministru, au ales deja sa le ciuguleasca din palma. Obligandu-ne pe toti sa traim dupa regulile celor ce nu dau doi bani pe cei din jur. Reguli care uneori pot decide cine traieste si cine moare. Sambata a avut loc un incendiu. Din fericire, nimeni nu a patit nimic. Peste un an poate va fi un cutremur. Vor scapa cei care nu au ghinionul sa se afle intr-o cladire construita dupa regulile altora.
In numai un an, Oprescu a devenit intruchiparea perfecta a motivelor pentru care Bucurestiul se umple de constructii masive, amplasate in cele mai nepotrivite locuri. Ca si predecesorii sai, actualul primar se dovedeste incapabil de a opri invazia cladirilor foarte inalte, aflate in contrast flagrant cu dimensiunile si linia arhitectonica a constructiilor in mijlocul carora sunt infipte. si care, in plus, prezinta riscuri, dupa cum s-a vazut sambata seara, la care nimeni nu pare sa se fi gandit serios.
La sfarsitul anului trecut, intr-un soi de bilant improvizat al primelor luni de mandat, primarul Capitalei spunea: "Eram un fraier, nu stiam tot ce se intampla in Bucuresti
cand eram in afara sistemului. Acum insa stiu tot ce se intampla in Bucuresti!... Promisiunile electorale nu coincid cu ce se intampla dupa investire". Gura pacatosului adevar graieste. La nici o luna dupa aceasta confesiune de o sinceritate tulburatoare – "Vedeti, Sorin Oprescu a ramas acelasi om sincer, de nadejde, care nu se teme sa spuna lucrurilor pe nume, pe care l-ati votat!" –, dom’ doctor a inceput o campanie intensa de lobby in favoarea unui proiect aidoma celor pe care le infierase cu manie proletara: un complex de cladiri
de birouri, plus hotel, langa Parcul Cismigiu.
Inaltimea ceruta: aproape 100 de metri pentru fiecare dintre cele patru turnuri, intr-o zona in care regimul maxim era de 16 metri. Probabil ca Oprescu a considerat ca merita sa isi calce peste principiile care il faceau in 2008 sa acuze "urbanismul clientelar", atat timp cat investitorul este unul dintre principalii cotizanti la campania sa electorala.
si, ca un detaliu suplimentar, care arata cam cat dureaza bunele intentii (in cazul in care au existat vreodata!) ale unui primar preocupat de rigoarea urbanistica, unul dintre argumentele folosite de Oprescu atunci cand a cerut ca planul urbanistic zonal (PUZ) sa fie aprobat in sedinta Consiliului General a fost acela ca proiectul dateaza de pe vremea fostului arhitect-sef Adrian Bold. Da, acelasi Bold pe care Oprescu il demonizase, cu argumente solide, considerandu-l unul dintre principalii vinovati pentru "mutilarea Bucurestiului".
Cea mai evidenta solutie, aceea de a grupa toate blocurile ultramoderne intr-o singura zona a orasului, care sa se constituie intr-un centru de afaceri, pare si cea mai putin interesanta pentru edili. De ce? Din motive financiare
: coruptia poate ieftini semnificativ un proiect. Astfel, haiducia imobiliara este mult mai profitabila si pentru cei ce dau spaga, si pentru cei ce iau. Intrarea in normalitate i-ar lasa si pe unii, si pe altii cu buzunarele mai goale.
O mita bine plasata poate scuti multe cheltuieli pe care le presupune o investitie imobiliara executata ca la carte, respectand regimul de inaltime al zonei, plus toate celelalte reguli de urbanism: asigurarea
unui numar corespunzator de locuri de parcare, fluenta traficului
rutier si, nu in ultimul rand, respectarea normelor de siguranta. O cladire in care muncesc cateva mii de oameni trebuie sa poata fi evacuata cu o precizie de ceasornic in cazul unei catastrofe si sa ofere toate conditiile pentru ca fortele de interventie sa actioneze prompt si eficient. Adica, exact ceea ce pare ca este imposibil in cazul blocului Millenium.
Privind la toate constructiile care au fost ridicate in Bucuresti ignorandu-se normele urbanistice si estetice si impactul pe care il au asupra vietii orasului si a locuitorilor sai, sfidand adesea protestele societatii civile, cu greu nu poti sa le dai dreptate celor care sustin ca in tara asta numai fraierii traiesc dupa regulile altora, iar desteptii si le fac pe ale lor.
Cei care ar trebui sa ne apere de agresiunea "desteptilor", de la primar la prim-ministru, au ales deja sa le ciuguleasca din palma. Obligandu-ne pe toti sa traim dupa regulile celor ce nu dau doi bani pe cei din jur. Reguli care uneori pot decide cine traieste si cine moare. Sambata a avut loc un incendiu. Din fericire, nimeni nu a patit nimic. Peste un an poate va fi un cutremur. Vor scapa cei care nu au ghinionul sa se afle intr-o cladire construita dupa regulile altora.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
