Seifurile bancilor dau pe-afara. Cand vor ajunge mai multi bani in economie?

Investitiile din surse locale au crescut anul trecut cu 7% fata de 2001, insa ponderea creditelor bancare ca sursa de finantare a scazut in 2002. Aceasta desi dobanzile au coborat sensibil in a doua jumatate a anului.
In lipsa investitiilor straine, economia ramane sa se bazeze pe o crestere a creditului pentru investitii in 2003. Bancile de pe piata romaneasca au fost obisnuite ani la rand sa imprumute statul la dobanzi mari si cu risc zero. Cu asemenea plasamente la indemana, multe banci au inceput sa neglijeze exercitiul analizarii a zeci de planuri de afaceri pentru care li se solicita finantare.
Bancherii se plang insa ca oamenii de afaceri romani inca nu au invatat sa faca un plan de afaceri ca la carte, asteptand totul din partea bancii. Cu alte cuvinte, intreprinzatorii romani nu au ajuns sa invete un limbaj comun cu cel al bancherilor, care prefera prudenta, in locul riscului de a acumula credite neperformante in portofoliu. Creditarea statului nu mai este afacerea din anii anteriori. Statul se imprumuta mai putin, la dobanzi din ce in ce mai mici.
Asa incat bancile raman astazi cu tot mai multi lei in buzunare.
"Accesul cat mai extins la finantare al intreprinderilor" precum si A‚"dezvoltarea suficienta a sectorului financiar, astfel incat sa canalizeze eficient economiile catre investitii" reprezinta subcriterii economice de aderare importante, mentionate explicit de Comisia Europeana.
Conform datelor statistice, creditele bancare au in continuare o pondere redusa in finantarea investitiilor, bancile ramanand deosebit de prudente in a acorda imprumuturi pe termen mediu.
In 2002 creditele bancare au reprezentat doar 15,4% din sursele de finantare a investitiilor, comparativ cu 20,2% in anul 2001. O explicatie o reprezinta nivelul inca ridicat al dobanzilor si asteptarile legate de continuarea tendintei de scadere a acestora. Principala explicatie ar putea sta insa in politica prudentiala a bancilor in creditarea investitiilor, din cauza experientei din anii anteriori, cand pe fondul scaderii cererii si productiei, unele din creditele acordate nu au putut fi recuperate, devenind credite neperformante.
Anul trecut a continuat reducerea treptata a ponderii creditelor acordate firmelor cu capital de stat concomitent cu cresterea ponderii creditului acordat sectorului privat si persoanelor fizice.
Ponderea creditului intern in PIB s-a redus in intervalul 1996 - 2001 de la 28,9% la 12,3%, caderea fiind intrerupta de-abia in anul 2002 cand aceasta pondere a crescut la 13,4%, in conditiile cresterii PIB cu 4,9%
Incepand din 2001, pe fondul scaderii inflatiei si a reducerii treptate a ratelor dobanzilor au loc cresteri importante ale creditului pentru companii private si persoane fizice - 21% in 2001, respectiv 28,9% in 2002, in termeni reali.
In structura creditului neguvernamental, creditul pe termen mediu si lung s-a mentinut la valori foarte scazute, in timp ce ponderea principala continua sa o detina creditul pe termen scurt, destinat cheltuielilor curente (materii prime, utilitati, salarii), reflectand mentinerea starii de subcapitalizare a firmelor romanesti.
In evolutia creditelor un rol esential l-a avut nivelul dobanzilor bancare.
Marimea ratei dobanzii influenteaza direct fluxurile de capital din economie, stimuland fie economisirea, fie procesul investitional.
Daca pana anul trecut, depozitele bancare reprezentau inca un instrument atractiv de economisire prin dobanzile inca ridicate, acestea tind acum nici sa nu mai conserve valoarea banilor. Asa ca ar veni randul dobanzilor la credite sa intre in prim plan, continuarea tenedintei de scadere a costurilor urmand sa incurajeze investitiile. Problema este ca bancile nu-si pot permite sa descurajeze complet economisirile prin dobanzi negative la depozite. Cu toate acestea s-au grabit sa coboare cat mai jos posibil dobanzile la depozite, ieftinirea creditului fiind mult mai lenta. A rezultat astfel conservarea unui ecart mare intre dobanda la credite si cea la depozite, in contradictie uneori cu reducerea pronuntata a inflatiei. Economiile populatiei au crescut anul trecut cu 18,4% in termeni reali.
Din cauza nivelului inca redus al creditelor din economie, rata dobanzii nici nu poate functiona ca un instrument de influentare a comportamentului firmelor, asa cum se intampla pe pietele dezvoltate. Acolo, in perioadele de incetinire a cresterii economice, reducerea ratei dobanzii la creditele pentru investitii reprezinta una din principalele masuri de politica economica. Pe piata romaneasca, data fiind pozitia bancii centrale de debitor net fata de sistemul bancar, parghia dobanzii de referinta este blocata.
Nivelul ridicat al dobanzilor practicate de banci la creditele in lei s-a vazut anul trecut in scaderea ponderii acestora in totalul creditului neguvernamental.
Efectul negativ al ratei mai mari a dobanzii la lei este reflectat astfel de nivelul ridicat si in crestere al ponderii creditului neguvernamental acordat in valuta, in ciuda avertismentelor bancii centrale.
Tendinta s-a accentuat in 2002, ca urmare, in principal, a evolutiei cursului de schimb (aprecierea monedei nationale fata de dolar cu 10,5% - dec./dec.) si a mentinerii unui nivel inca ridicat la dobanzile la credite in lei, ceea ce a facut ca aprecierea leului plus dobanzile la creditele in valuta sa fie sub nivelul dobanzilor percepute la creditele in lei. Cu toate incercarile BNR de a tempera apetitul firmelor si persoanelor fizice pentru creditul in valuta, acesta a crescut anul trecut de doua ori mai repede, in termeni reali, fata de creditul in lei. Tendinta are toate sansele sa se mentina in prima jumatate a acestui an, avand in vedere slabirea dolarului.
Numeroase proiecte de investitii s-au dovedit in anii trecuti slab rentabile din cauza marimii ratei dobanzii. De aceea, pe fondul tendintei actuale de ieftinire a creditului, multe proiecte devin fezabile.