NexT, un festival inceput cu dreptul

NexT. Cu N de la Nemescu, T de la Toncu. Ei erau cei care veneau din urma, generatia lui Cristian Nemescu, a inginerului de sunet Andrei Toncu. In memoria lor s-a nascut Festivalul de scurt si mediumetraj, din dragostea prietenilor, stimulati de producatoarea Ada Solomon, sufletul acestei initiative. Este o bucurie sa constati extinderea experientei TIFF, in materie de profesionism. Buna organizare, desi timpul avut la dispozitie a fost scurt, criterii ferme in selectie (director artistic - criticul Andei Gorzo), cu un singur regret, absenta unor zone geografice deosebit de fertile, oaspeti prestigiosi, aflati printre noi chiar de la inceput, idei inspirate convertite in intalniri utile, descoperiri sau redescoperiri.

Sa nu uit detasamentul voluntarilor, vreo 50, tineri iubitori ai filmului, raspanditi peste tot. Si, datorita lor, acest complicat mecanism numit festival functioneaza fara poticneli si timpi
morti. Debutul manifestarii a apartinut celor care "Si ei au fost generatia NexT", sperantelor noastre din anii '80, Adrian Sarbu, Laurentiu Damian, Radu Nicoara, Nae Caranfil, Ovidiu Bose Pastina, ultimul, din pacate, plecat dintre noi. Probabil ca, pentru tinerii spectatori, filmele din Institut ale acestora au fost o revelatie. Pentru noi, cei care le stiam demult, revederea a fost o verificare a puterii lor de a infrunta timpul. "Oaspetii trebuie onorati" (Sarbu), "Cin-vrit" (Damian), "Solo pentru sax" (Nicoara), "Frumos e in septembrie la Venetia" (Caranfil), "Arta apararii individuale" (Pastina), in ciuda inconvenientelor de ordin tehnic, spun multe nu numai despre talentul acestor varfuri ale unei generatii, dar si despre curajul observatiei sociale, intr-o epoca a plecaciunilor, in care chiar aveai nevoie de curaj. Nae Caranfil a evocat un episod demn de o comedie amara: pentru a-si trimite de unul singur un film de scoala la un festival - de unde avea sa se intoarca, de altfel, cu doua premii - a trebuit sa scoata bobina pe furis din Institut. Un adevarat eveniment: prezenta cunoscutului monteur si inginer de sunet (film editor si sound designer, daca vrem) Walter Murch, colaboratorul pretios al lui Coppola si Minghella. Documentarul intitulat "Murch", realizat de David Bleiman Ichioka si Edie Ichioka, ne-a condus in intimitatea lucrului, a secretului acestui mare artist ale carui interventii aveau tonul unor adevarate analize ale articulatiilor ce unesc imaginea si sunetul. A fost o adevarata introducere pentru workshop-urile urmatoare, la care erai tentat sa iei notite. Sau macar sa-ti incordezi memoria, pentru a nu uita "zornaitul neuronilor" din mintea lui Al Pacino, intr-o scena din "Nasul", efect indus de sunetele montate de Murch. Sa tot inveti.