Pe Valea Vaserului

Pe splendida Vale a Vase­rului din Maramures (despre care ,,Ziua turistica" ar merita sa faca un reportaj), din loc in loc te intampina un panou pe care sta scris: ,,Un foc se aprinde intr-o secunda. O padure se reface intr-o suta de ani". Adevarat graieste panoul. Si-n timp ce te patrunzi ecologic de profunditatea acestui memento, dintr-o curba a liniei foarte inguste ce serpuieste de-a lungul vaii se iveste locomotiva pitica a mocanitei. Imagine idilica, s-ar putea zice.
Numai cA ea trage din greu nu mai putin de 16 (saispre­zece) - atatea am numarat eu - vagoane ticsite de busteni. O intreaga padure. Asta zilnic sau aproape zilnic. De fapt, intreaga Vale a Vaserului si malurile ei sunt pline de copaci taiati care asteapta sa fie dusi altundeva. Numai bunul
Dumnezeu si locote­nentii Sai de la Directia Silvica (sau cum s-o numi) pot sti. E imaginea perfecta a unui jaf de proportii care se petrece sub ochii nostri impasibili.
Eu InTeleg ca exista un plan de taieri rational, ca se indeparteaza copacii bolnavi, uscati etc., dar toata lumea stie ca planurile astea sunt doar un pretext pentru a acoperi lemnul
mort din vilele care au impanzit aproape peste noapte zona Viseelor.
Si n-ar fi deloc de mirare ca peste nu multi ani, in locul panourilor pomenite mai sus, turistii din mocanita sa dea cu ochii de altele: ,,Bine ati venit pe Valea Vaserului! Aici au fost candva paduri".