Secretele blestematelor coalitii

Formula ideala de guvernare pentru Romania este coalitia. Ideala pentru o Romanie democratica, fie si in ipostaza ei patologica. Orice ar zice carcotasii autointitulati "analisti", diletantii care isi dau cu presupusul despre orice in sondaje de opinie si anumiti politicieni interesati, formula coalitiei
este de zeci de ori mai buna
decat guvernul monocolor. Majoritar ori minoritar.
Constatarea unor teorii ale coalitiei privind eficienta institutionala sporita a guvernelor monocolore fata de cele de coalitie se bazeaza pe analiza tarilor occidentale. Romania nu este o tara occidentala. Nici o democratie occidentala. De cate ori vreti sa vi
se repete asta? Cand o sa ne intre in cap acest adevar, vom gasi usor solutii numeroaselor noastre probleme.
Faptele sunt simple. Analiza lor trebuie folosita inteligent, nu ignorata. De cate ori a existat un guvern monocolor, lucrurile au mers prost pentru cetateni si tara. Vezi perioadele 1989-1991, 1992-1996, 2000-2004, cand FSN/ FDSN/ PDSR/ PSD a guvernat singur. Au mai fost si pseudocooptari la guvernare a reprezentantilor altor partide, dar monocolorele protejate de Iliescu au avut printre prioritati realizarea hegemoniei politice, accesul discretionar la resurse, privatizari, jaful coordonat, servirea propriei clientele politice, cenzura libertatii cuvantului. Din pricina perioadelor de guvernare monocolora hegemonica, partidele opozitiei democratice, sprijinite de organizatii partizane ale societatii civile, au format Conventia Democratica si Alianta DA.
Superioritatea guvernelor de coalitie asupra guvernelor monocolore nu echivaleaza cu a spune ca am avut pana acum vreo coalitie care sa fi functionat. Cu alte cuvinte, tot rau a fost. Dar nu chiar atat de rau. Doar traim intr-o tara in care nu comparam ceea ce este bun cu ce este mai bun ori cu ceea ce este cel mai bun. Daca era asa, pun pariu ca la alegerile europarlamentare din 2009 s-ar fi inregistrat un record national si european de participare. Traim intr-o tara in care comparam ce este rau, cu mai raul si cu ce este cel mai rau. Idealul politic este sa spui despre un partid sau un candidat ca "nu e chiar atat de rau." Altminteri, ce om normal la cap ar vota-o pe EBA?
M-am avantat sa scriu editorialul dupa ce am lucrat la un material spectaculos de consultanta politica, ce permite anumite proiectii strategice electorale si politice pentru alegerile prezidentiale din 2009, dar si asupra viitoarelor coalitii ori formule guvernamentale si mai ales asupra viitorului partidelor. Imi dau insa seama ca nu pot rezuma peste 100 de pagini dense, dar macar incerc sa transmit o idee strategica sau doua. Un secret al esecului coalitiilor postcomuniste a fost ca nu au reusit sa cada de acord asupra a trei-patru idei de mare interes public. Daca lucrau pentru acelea, puteau sa-si vada ceva mai linistiti de urmarirea intereselor de grup, care macina coalitiile.
Alt secret: oricare dintre partidele componente ale coalitiei ar trebui sa puna doua-trei prioritati deasupra interesului comun de a ramane cu orice pret
la guvernare. Este un secret cam de acelasi tip cu precedentul, adica la mintea cocosului. Sa nu ma inteleaga gresit adeptii lui "political correctness": cand spun la mintea cocosului folosesc expresia in sensul ei traditional, nu vreau sa discri­minez gainile din coalitie sau sa afirm - Doamne fereste! - ca gainile de acolo sunt mai inteligente decat cocosii. Galinacee se cheama toti si toate.