Traim (si uneori murim) dupa regulile altora

Primarii Oprescu si Ontanu ne-au oferit, live, sambata noapte, o grandioasa demonstratie publica de nerusinare. Adunati langa blocul Millenium, ce ardea ca o torta, la o sueta care ar fi trebuit sa ne arate cat de mult le pasa de soarta Bucurestiului, cei doi s-au dedat la o jenanta pledoarie nocturna despre normalitatea si legalitatea construirii cladirilor-mastodont. Nu doar faptul ca o asemenea cladire tocmai devenise un mare pericol pentru locuitorii si constructiile din zona ar fi trebuit sa-i indemne la retinere, ci si evidenta, demonstrata cu varf si indesat, ca aproape toate proiectele similare au fost rezultatul imperecherii intre lacomia fara margini a dezvoltatorilor, coruptia si iresponsabilitatea primarilor si functionarilor de sub ei. Din pacate, doar lumina flacarilor incendiului le-a inrosit obrajii celor doi. Iar daca la Ontanu, vesnicul primar al sectorului 2, nu este chiar o surpriza, el fiind deja un veteran al autorizatiilor de construire controversate, acordate cu generozitate transpartinica, Oprescu ar fi trebuit sa-si aduca aminte ca anul trecut a fost ales si pentru campania furibunda pe care a dus-o impotriva blocurilor-turn autorizate de rivalul sau, Adriean Videanu.


In numai un an, Oprescu a devenit intruchiparea perfecta a motivelor pentru care Bucurestiul se umple de constructii masive, amplasate in cele mai nepotrivite locuri. Ca si predecesorii sai, actualul primar se dovedeste incapabil de a opri invazia cladirilor foarte inalte, aflate in contrast flagrant cu dimensiunile si linia arhitectonica a constructiilor in mijlocul carora sunt infipte. si care, in plus, prezinta riscuri, dupa cum s-a vazut sambata seara, la care nimeni nu pare sa se fi gandit serios.
La sfarsitul anului trecut, intr-un soi de bilant improvizat al primelor luni de mandat, primarul Capitalei spunea: "Eram un fraier, nu stiam tot ce se intampla in Bucuresti
cand eram in afara sistemului. Acum insa stiu tot ce se intampla in Bucuresti!... Promisiunile electorale nu coincid cu ce se intampla dupa investire". Gura pacatosului adevar graieste. La nici o luna dupa aceasta confesiune de o sinceritate tulburatoare – "Vedeti, Sorin Oprescu a ramas acelasi om sincer, de nadejde, care nu se teme sa spuna lucrurilor pe nume, pe care l-ati votat!" –, dom’ doctor a inceput o campanie intensa de lobby in favoarea unui proiect aidoma celor pe care le infierase cu manie proletara: un complex de cladiri
de birouri, plus hotel, langa Parcul Cismigiu.



Inaltimea ceruta: aproape 100 de metri pentru fiecare dintre cele patru turnuri, intr-o zona in care regimul maxim era de 16 metri. Probabil ca Oprescu a considerat ca merita sa isi calce peste principiile care il faceau in 2008 sa acuze "urbanismul clientelar", atat timp cat investitorul este unul dintre principalii cotizanti la campania sa electorala.
si, ca un detaliu suplimentar, care arata cam cat dureaza bunele intentii (in cazul in care au existat vreodata!) ale unui primar preocupat de rigoarea urbanistica, unul dintre argumentele folosite de Oprescu atunci cand a cerut ca planul urbanistic zonal (PUZ) sa fie aprobat in sedinta Consiliului General a fost acela ca proiectul dateaza de pe vremea fostului arhitect-sef Adrian Bold. Da, acelasi Bold pe care Oprescu il demonizase, cu argumente solide, considerandu-l unul dintre principalii vinovati pentru "mutilarea Bucurestiului".


Cea mai evidenta solutie, aceea de a grupa toate blocurile ultramoderne intr-o singura zona a orasului, care sa se constituie intr-un centru de afaceri, pare si cea mai putin interesanta pentru edili. De ce? Din motive financiare
: coruptia poate ieftini semnificativ un proiect. Astfel, haiducia imobiliara este mult mai profitabila si pentru cei ce dau spaga, si pentru cei ce iau. Intrarea in normalitate i-ar lasa si pe unii, si pe altii cu buzunarele mai goale.

O mita bine plasata poate scuti multe cheltuieli pe care le presupune o investitie imobiliara executata ca la carte, respectand regimul de inaltime al zonei, plus toate celelalte reguli de urbanism: asigurarea
unui numar corespunzator de locuri de parcare, fluenta traficului
rutier si, nu in ultimul rand, respectarea normelor de siguranta. O cladire in care muncesc cateva mii de oameni trebuie sa poata fi evacuata cu o precizie de ceasornic in cazul unei catastrofe si sa ofere toate conditiile pentru ca fortele de interventie sa actioneze prompt si eficient. Adica, exact ceea ce pare ca este imposibil in cazul blocului Millenium.


Privind la toate constructiile care au fost ridicate in Bucuresti ignorandu-se normele urbanistice si estetice si impactul pe care il au asupra vietii orasului si a locuitorilor sai, sfidand adesea protestele societatii civile, cu greu nu poti sa le dai dreptate celor care sustin ca in tara asta numai fraierii traiesc dupa regulile altora, iar desteptii si le fac pe ale lor.
Cei care ar trebui sa ne apere de agresiunea "desteptilor", de la primar la prim-ministru, au ales deja sa le ciuguleasca din palma. Obligandu-ne pe toti sa traim dupa regulile celor ce nu dau doi bani pe cei din jur. Reguli care uneori pot decide cine traieste si cine moare. Sambata a avut loc un incendiu. Din fericire, nimeni nu a patit nimic. Peste un an poate va fi un cutremur. Vor scapa cei care nu au ghinionul sa se afle intr-o cladire construita dupa regulile altora.